De miercuri 22 noiembrie până duminică 26 noiembrie bucureştenii şi nu numai s-au putut bucura în „Regatul cărţilor” cum îmi place mie să denumesc târgurile de carte. Gaudeamus 2023 a revenit în Pavilionul Central Romexpo.
Pentru iubitorul de carte ajungerea în Pavilionul Central este una spectaculoasă, acea cupolă impresionantă, aşezarea pe mai multe nivele a expozanţilor, te face să te gândeşti că eşti în faţa unui eveniment grandios, eventual te poţi duce chiar cu gândul la Colosseo din Roma. Aceeaşi senzaţie am avut-o şi eu la o primă impresie. Am intrat prima data in târg joi seara, m-am bucurat de atmosfera puţin mai rarefiată, m-am plimbat pe primul nivel şi pe inelele superioare, am tras cu urechea la câte un discurs de pe la lansări şi am spus ce frumos arată târgul în pavilionul central.
Atmosfera din cadrul evenimentului este una deosebită, la tot pasul poţi să asişti la o lansare a vreunui autor celebru sau eventual doar a unuia care iţi place, poţi oricând să te întâlneşţi cu mulţi dintre scriitorii români contemporani, ce să spun este un adevărat festival al cărţii, exact cum îmi spunea în emisiunea România în Mişcare Bogdan Boeru ce a făcut o paralelă foarte frumoasă între Gaudeamus şi festivalurile de muzică.
La fel a fost şi pentru mine: m-am plimbat prin târg bucuros de atmosferă, am cumpărat cărţi, m-am întâlnit cu o parte dintre scriitorii preferaţi, am schimbat ceva impresii cu unii dintre ei ce nu au fost foarte grăbiţi, am reuşit să ajung şi la lansările Monicăi Ramirez, cu Night, ultima ei carte şi Laurei Nureldin, cu Jucării, o carte superbă ce deja am şi terminat-o de la Editura Up sâmbătă de la orele 13.30 şi respectiv 13.00, tot sâmbăta la Editura Litera am asistat la lansarea dublă a lui Igor Bergler cu Biblia pierdută in format ilustrat, premieră pe piaţa cărţii pentru publicul major din România şi cu Cronicile nesăbuinţei, o carte ce explică pasajele istorice din cele trei mari cărţi publicate deja de Igor: Biblia pierdută, Testamentul lui Abraham şi Minciuna lui Michelangelo. După lansarea lui Igor am apucat să schimb câteva vorbe, înainte de lansare şi cu Lilia Calancea ce a a prezentat publicului pe Alionuşka la Polirom, album ce deja la pagina 55 pot spune că îmi place.
Duminică, 26 noiembrie, am vorbit câteva cuvinte la lansarea Ramonei Dogaru cu „Cea mai fericită zi“, publicată la „Creator”, lansare comună alături de Maria Zidaru cu cartea „Carusel” şi de Emilia Câmpeanu cu cartea „365 de zile, un an cât o viaţă”. În aceeași zi am asistat, de la ora 13.00 şi la lansarea Ioanei Drăgan cu cartea „În căutarea nefericirii”, publicată la Editura Tracus Arte.
Pot spune că pentru mine, iubitorul de carte anul acesta Gaudeamus a fost un succes, mai ales că a reuşit să ajungă şi fata mea, ce are nouă ani, să-şi cumpere câteva cărţi, obicei ce mi-aş dori să şi-l păstreze şi când va creşte mare.
Dacă mă uit în schimb cu un ochi analitic la organizarea târgului îmi dau seama că expresia aia celebră „vrem egalitate, dar nu pentru căţei” se potriveşţe perfect: spaţiul central de jos este ocupat de marile edituri, chiar una dintre ele având scena de lansare carte poziţionată exact în faţa scărilor de acces, efectiv nu ai cum să intri în târg şi să nu asculţi câteva fraze ale vorbitorilor de acolo. Editurile celelalte au primit spaţii destul de mici pe inelele circulare de la nivel superior şi dacă pentru cele şase şapte edituri mari se putea vedea de la intrare locul unde sunt amplasate, pentru celelalte aveai nevoie să iei lămuriri de la tinerii drăguţi de la informaţii. Chiar mi-au spus vreo doi, trei editori cu edituri mai mici că spectaculosul loc în care ne aflam, pentru afacerea lor, prin accesul mai greu la spaţiul oferit de organizatori este un minus, comparativ cu pavilionul de anul trecut unde toate editurile sunt pe acelaşi plan şi chiar dacă şi acolo editurile mari ocupă centrul, nemaifiind nevoie de urcat scări şi chinuit cu nivele, afluxul de oameni le e mult mai bun.
Şi uite aşa un loc spectaculos pentru vizitatori poate fi o piedică în calea afacerii pentru cei cu edituri mai mici.
P.S. Deşi fetele de la Editura Up au fost pe inel circular, cât am stat de poveşţi cu Bruno Livădaru, lângă standul edituri lor am rămas impresionaţi de numărul mare de cititori ce s-au oprit să cumpere cărţi cu autograf de la cele patru scriitoare.
