12.4 C
București
vineri, 1 martie, 2024
Google search engine
DiverseBradul de Crăciun, povestea împodobirii, legendă și simbol

Bradul de Crăciun, povestea împodobirii, legendă și simbol

Crăciunul este o sărbătoare plină de lumină, de semnificații și simboluri, este sărbătoarea nașterii Domnului Iisus, una a liniștii sufletești.

În povestea de ieri am aflat despre o minune înfăptuită de Iisus în noaptea de ajun. Astăzi, canal33.ro vă propune o poveste despre miracolul împodobirii bradului de Crăciun.

Se spune că în noaptea nașterii lui Iisus toți copacii din pădure s-au pus la sfat, pentru că voiau să fie părtași la minunea săvârșită și să-i aducă daruri pruncului abia născut.

Și s-au primenit de drum, plecând cu alai mare spre Betleem, chiar dacă drumul era lung si anevoios.

Legenda spune că mulți copaci din pădure s-au sfătuit cum să ajungă cu daruri la puncul Iisus

Dar tocmai în vremea aceea s-a pornit din văzduh ninsoare cu viscol și cu ger năpraznic.

Gerul năpraznic îngheța totul în pădure , în acel timp imemorial

Primii care au plecat la drum au fost merii și perii, mititei și plini de rod. Și mergeau ținându-se aproape unul de altul, căci aveau coroanele încărcate cu poame pentru Domnul. Pășeau încet, cu grijă, căci vântul le viscolea frunzele.

Merii plini de rod erau bucuroși că vor duce daruri pruncului abia născut

În urma lor pășeau nucii, înalți și mândri. Nu le era frică, se simțeau, vezi bine, mari și puternici, însă urgia ce se pornise i-a lăsat îndată fără frunziș.

Legenda mai spune că vântul a suflat năpraznic peste coroana nucilor

Falnici, stejarii au pornit la drum în alai de frunze în culori roșiatice.

Erau bătrâni, se pare, și au început să obosească. În plus, frunzele le-au fost trântite la pământ și a început să le fie frig.

Stejarii bătrâni s-au oprit obosiți de urgia ce se abătuse asupra lor

„Ce ne facem? Cum să ne înfățișăm Domnului atât obosiți și dezgoliți?”, se sfătuiau între ei. „Nouă ne e rușine să mergem așa, au vorbit într-un glas merii și perii”, mai spune povestea.

„Nici noi, grăiau nucii, să mergem așa, parcă n-avem nicio noimă. Suntem cu crengile dezgolite și degeaba am înveșmântat miejii aurii în coajă subțire de lemn o să înghețe, că mult mai este până ajungem”, indică aceeași poveste.

„Vai, vai, am înghețat, au zis stejarii, ne troznesc crengile și ne e frig, nu mai avem vlagă să mai înaintăm prin așa omăt, suntem sleiți de putere!”.

Încet, venea din urmă bradul, înalt si semeț, drept și fără frică, în bătaia viscolului.

Bradul înainta semeț, cu ramurile încărcate de zăpadă

„Apoi m-oi încumeta eu să merg mai departe, n-am frunze de apărat, crengile mele se feresc mai lesne de omăt, eu n-am frunze, iar acele-mi de pe ramuri, bag seama, se iau la trântă cu vântul. De răzbit, oi răzbi eu până la Betleem, dar nu sunt hărăzit ca voi cu rod folositor, eu am doar niște biete conifere, n-am daruri de dat”, a sunat tânguirea bradului cel semeț.

Astea-mi sunt „fructele”, rosti bradul necăjit

Și atunci au luat merii și perii poame din crengile lor și le-au prins în ramurile de brad. Nucul și stejarii nu s-au lăsat mai prejos și au trimis în dar nuci și ghinde, au împodobit bradul cum au știut ei mai bine.

Si atunci au adunat ceilalți arbori poamele întru slava Domnului

Și a plecat bradul și pășea cu grijă să nu piardă podoabele de la frații lui, daruri menite lui Iisus. Că tare mândru se simțea plin de roade și cu încredere că poate să le ducă.

Și mergea bradul cu grijă mare, să nu-i smulgă viscolul darurile

Când a ajuns în Betleem, bucuros de izbândă și emoționat la vederea pruncului, bradul a început să plângă de așa bucurie mare.

Și s-a săvârșit atunci minune dumnezeiască, lacrimile lui se unduiau peste crengi și s-au transformat în beteală, firișoare subțiri de aur și argint. Bradul era tot o lumină și crengile lui împrăștiau sclipiri în iesle.

Bradul a plâns de bucurie și atunci s-a săvîrsit minunea, lacrimile i s-au preschimbat în beteală luminoasă

Și s-au mirat magii și au împletit atunci ghirlande din crenguțele lui, pe care le-au așezat la ușa ieslei ca să o împodobească.

Și au împletit magii ghirlande din crengile bradului

De atunci, bradul este considerat un simbol al Crăciunului și al nașterii lui Iisus, lumina și liniște sufletească.

Veronica Diac
Veronica Diachttp://canal33.ro
A preferat întotdeauna să facă munca „nevăzută” a unei redacții jurnalistice, cea de documentare, extrem de prețuită și de căutată atunci „când îți arde buza”, dar care îl lasă mereu în umbră pe autorul ei. E specializată în relația presei cu instituțiile bancare, de asigurări sociale și de sănătate, dar și pe spinoasa problemă a pensionării. Pasiunea ei cea mare e însă să scrie povesti urbane despre locuri și personaje care au făcut cândva „istorie”!
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments