Există relații care se termină și apoi, departe unul de celălalt, începeți să vă simțiți lipsa, iar lucrurile care v-au nemulțumit atunci nu mai par la fel de groaznice.
Dar, dacă relația nu a funcționat înainte, ce vă face să credeți că va funcționa acum? Ce este diferit la voi doi, astfel încât o împăcare să aibă mai multe șanse de a fi definitivă? Ce ați învățat amândoi din cauzele și consecințele a ceea ce a dus la despărțire?
Dacă povestea voastră este ca un film, ați apăsat butonul de pauză și apoi reluați fix de unde ați lăsat, sunt șanse mari să nu fi învățat nimic, iar relația să nu funcționeze nici de data aceasta.
Vă invit să descoperim câteva din motivele pentru care v-ați gândi la o reîmpăcare, dar care nu sunt suficiente pentru ca relația, odată reluată, să aibă mai mult succes!
Vă doriți să vă reîmpăcați pentru că vă iubiți.
Este un motiv foarte important și necesar pentru o reîmpăcare, dar nici pe departe suficient. Una este să iubești și alta este să știi cum să iubești, adică să transpui în fapte dragostea pe care o simți pentru partenerul tău. De exemplu, modul tău de a iubi îl îmbogățește sau îl rănește pe celălalt, fiind ceea ce v-a îndepărtat? Dacă iubirea este anxioasă, controlatoare, geloasă etc., dacă nu aveți compatibilitate în valori, personalități și obiective, poți iubi foarte mult o persoană, dar să nu funcționați bine împreună.
Vă doriți să vă reîmpăcați pentru că vă este dor unul de celălalt.
Este firesc să vi se facă dor, atunci când ați pus timp și distanță între voi, dar acest lucru nu înseamnă că ar trebui să te întorci la fostul partener. Este doar sindromul de abstinență cel care face ca problemele și motivele despărțirii să se dilueze în timp. Nu vă lăsați păcăliți de dor, una e să-ți fie dor, alta e să funcționeze relația.
Vă doriți să vă reîmpăcați pentru că idealizați relația și partenerul.
Idealizând persoana, veți avea tendința de a reduce responsabilitatea, transferând-o către alții sau către circumstanțe externe. Nu a mers între noi pentru că a fost de vină soacra, vecina, stresul de la job și tot așa, justificăm și ne închipuim că “acum totul va fi bine”, deși în realitate nu există temei real pentru această convingere.
Vă doriți să vă reîmpăcați pentru că obțineți ceva din relația respectivă.
Este firesc ca într-o relație de cuplu ambii parteneri să aibă niște beneficii (clare sau ascunse, inconștiente): fie prietenie, familiaritate, complicitate, apartenență, siguranță, companie, dragoste, sex, intimitate, romantism, beneficii financiare sau logistice etc., cu toții obținem ceva, altfel nu am rămâne în situația respectivă. Dar, atunci când ajungi să cauți un singur lucru sau cauți ceva cu disperare și în mod obsesiv, poate că nu mai este vorba de iubire, ci de o nevoie anxioasă de a obține acel ceva.
Cauzele rupturii sunt, de asemenea, importante!
Înainte de a lua decizia de a vă mai da o șansă, analizați dacă problema care a dus la despărțire a fost o cauză izolată sau face parte dintr-un tipar de relație disfuncțională.
În cazul în care cauza este izolată (o neînțelegere, chiar și o infidelitate ocazională), este mai probabil ca relația să poată funcționa (dacă ambii parteneri sunt flexibili, își recunosc partea de responsabilitate și sunt dispuși să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat și să facă ceea ce este necesar pentru a preveni ca acest lucru să se mai întâmple – meg la terapie etc).
În cazul în care cauza face parte dintr-un model de comportament recurent (infidelități frecvente, minciuni constante, violență de orice fel etc.), situația devine mai complicată, deoarece reconcilierea necesită o muncă atât personală, cât și de cuplu, mai profundă.
În concluzie, nu uitați că iubirea e pace și armonie, încredere și bucuria de a fi cu celălalt. Dacă nu există încredere și bucurie, dacă relația a fost mai mult nervi, supărări, certuri, eforturi, neîncredere etc., de ce ai mai vrea să te întorci acolo?
Puteți afla mai multe pe această temă urmărind emisiunea LA PLURAL, aici.
