De dimineață site-urile de știri dau de veste că mult anunțata comasare se mai amână cel puțin o săptămână și chiar că e posibil să fie abandonată. Din punctul meu de vedere, așa cum am mai spus, e foarte bine chiar dacă, din păcate, argumentele celor două partide pentru a abandona proiectul sunt egoiste și luate în calcul doar din perspectiva intereselor proprii. Sigur că de la țară lucrurile se văd diferit decât din buricul târgului. Un primar, care nu are nicio problemă să își recâștige mandatul, îmi spunea că cei care îl vor pierde și vor trebui să coabiteze cu cel care va câștiga, până în septembrie, cu siguranță nu vor avea generozitatea să lase ceva buget pentru new entry. Fiecare să se descurce cum poate.
În mod clar, cea mai proastă comasare dintre toate cele vânturate e cea privind europarlamentarele cu localele. De la faptul că e privat cel mai important subiect – Uniunea Europeană – de o dezbatere extrem de necesară, că este pusă, fără echivoc, tema pe loc secundar, că se transformă totul într-un amalgam de subiecte, până la această ridicolă coabitare – și da, nu suntem SUA și nu avem acest exercițiu și nici nu știu de ce am prelua ceva ce nu ne e necesar – sunt suficiente și serioase argumente pentru a nu susține. Apoi, cu cât se îngustează timpul și ne apropiem de luna martie riscul de a intra în conflict cu legislația în domeniu este mai mult decât posibil.
Dar, cu fiecare zi în care cele două partide tot negociază și negociază, situația devine jenantă. Modul în care se tot lasă pe „surse” variante pare a fi mai mult vulnerabilitate liberală. Aflăm că i se dă lui Marcel Ciolacu primăria Capitalei, domn care se arată profund jignit de ofertă, spunând că nici nu vrut să comenteze așa aberație. Deci, autorul știrii e aproape limpede. La schimb, PNL dorește să își păstreze locul de la Cotroceni, mai înalt, mai util. Bineînțeles că PSD le-a transmis prin surse și pe surse că această poftă să și-o pună în cui. Și e mai mult decât clar, pentru oricine nu e dispus să creadă că poate negocia funcția asta, că PSD nu vrea și nici nu cred că își permite să facă asta și să dea un asemenea semnal propriului electorat, inclusiv partidului: suntem mari, dar nu atacăm cel mai râvnit loc.
Desigur, ideal ar fi fost ca la fel de râvnit să fie locul de prim-ministru, să avem parte de o noutate, și anume, în campanie, și nu după alegeri, fiecare partid să ne spună persoana nominalizată pentru funcția de prim-ministru într-un posibil Guvern și să discutăm și despre această funcție, cu miniștri cu tot că ar putea să conteze la fel de mult o asemenea listă, precum candidaturile la funcția de Președinte de țară.
Îmi doresc de Ziua Îndrăgostiților ca această mezalinață să se decidă mai repede dacă se dă la comasare, că mai avem și alte lucruri de vorbit și de aflat.
