Unii îl numesc Sistem. Sînt nealiniaţii care îl cunosc şi tocmai de aceea îl critică. Alţii îl numesc Statul Paralel. Aici întră, în principal, decuplaţii, adică cei care la un moment dat au fost ţinuţi în braţe de serviciile de informaţii, dar apoi, din varii motive, au fost lăsaţi de capul lor pe uliţă. Cei mai mulţi se referă la Servicii atunci cînd vor să arate cu degetul spre ventrilocii din spatele păpuşilor politice. Sînt, în general, cei care n-au avut treabă cu acestea, dar cunosc rolul lor mai mult sau mai puţin nociv în societatea postdecembristă. Pe cei cu adevărat cuplaţi la caşcavalul informativ, colaboratorii şi acoperiţii, nu îi veţi auzi pronunţînd vreunul dintre aceşti trei termeni decît în cazul în care deschid gura cu misiune.
Îmi propusesem să scriu, săptămîna asta, partea a doua din seria dedicată faraonului de la DSU, însă citindu-l pe Cozmin Guşă m-am distrat atît de bine încît cred că merită să aştern cîteva cuvinţele despre gogoaşa cu magiun de prune aruncată de acesta cu referire directă la Canal 33 şi la rezerviştii care scriu p-aici.
Şi scrie Cozmin Guşă, reluînd ce a afirmat la un post de radio: „În rest, ne uităm cu atenție și la alte regrupări de rezerviști. Am văzut un interviu foarte interesant al lui Doru Bușcu, de la Cațavencii, luat lui Sergiu Toader din Noua Zeelandă, care anunță ușor-ușor că și acolo se vor petrece niște regrupări, niște întăriri și mă uit foarte atent la Canal 33 și platforma pe care o dezvoltă în acest moment; nu am idee de unde sunt acei bani, destul de mulți, dar când se va ajunge la bani, după cum se știe, se va ajunge și la comanditar, și la beneficiar, și la cei cu interese în alegeri.”
Radu Herjeu, unul dintre colaboratorii Canal 33, în dialog cu fondatorul postului, Alexandru Răducanu, l-a taxat imediat: „Eu sincer nu l-am luat de prea multe ori în serios pe Gușă. El lansează tot felul de teorii ale conspirației, care, ca și în cazul vârstnicului Cristoiu, nu întotdeauna se îndeplinesc, dar măcar Cristoiu are un oarecare șarm atunci când le construiește.(…) Mă surprinde că dintre toate televiziunile și dintre toate organele de presă, s-a gândit el să arate cu degetul către Canal 33. Oricine urmărește acea platformă și ceea ce ai făcut tu aici, observă că oamenii care vin aici sunt diferiți ca orientare politică. Care e comanditarul care ți-a spus ție să mă aduci pe mine și pe Turcescu în aceeași televiziune?! Hoandră cu Adriana Săftoiu, iarăși, oameni din zone diferite. Comanditarul ar fi spus de o anumită zonă. Nu așa se face când vrei când vrei să influențezi alegerile”.
Şi Ion Cristoiu, la rîndu-i colaborator al Canal 33, i-a tras un bobîrnac zdravăn peste nas lui Cozmin Guşă: „Mi s-a părut o prostie. El are o teorie, că se pregătesc, dar asta ar însemna că eu fac emisiuni cu dumneavoastră deoarece fac parte dintr-un complot. (…) Aveți în față pe cel care a făcut Evenimentul Zilei. Între ‘90 și ‘97 se publicau articole «ai cui suntem», să fiu al dracu dacă am fost al cuiva, eram doar al cititorilor.”
Dar Guşă a făcut directă referire la rezerviştii de la Canal 33, la cei care provin direct din instituţiile militare şi care, pasămite, s-au regrupat să facă jocuri politice în acest an electoral. Însă deocamdată, doar doi şi numai doi sînt rezerviştii pe care îi găsiţi aici: generalul Silviu Predoiu şi subsemnata. Ar mai fi şi reputatul profesor Cristian Barna, însă dumnealui are treabă cu politica la fel cît are treabă Cozmin Guşă cu diviziunea zigotului în blastomere la organismele triploblastice dulcicole sau cu analiza politică.
În ceea ce-l priveşte pe generalul Predoiu, domnia sa îşi dezvoltă în prezent propriul partid, aşa încît singura direcţie logică în care poate merge este aceea a unei abordări critice la adresa întregii clase politice, fără part-pris-uri şi fără compromisuri.
Cât despre mine, lăsînd la o parte faptul că nu sînt persoană publică, pe cale de consecinţă nu contez în ecuaţiile unor mesaje electorale, pe reţelele de socializare, unde scriu de ani de zile, am mitraliat fără reţinere toate personajele politice, indiferent de culoare şi funcţie vremelnic ocupată. In opinia mea, politica nu e altceva decît refugiul parazitar al unor indivizi fără vreo meserie şi fără vreun rost în viaţă, nimic mai mult.
Adăugînd la toate acestea o perspectivă de ansamblu în care se poate observa de pe Lună faptul că la Canal 33 au fost cooptaţi jurnalişti, analişti, specialişti cu viziuni şi opţiuni diferite, de cele mai multe ori diametral opuse, privind evenimente şi personaje politice trecute şi prezente, vine întrebarea firească: ce l-o fi apucat pe Cozmin Guşă?
Păi, hai să vă explic. Dacă odinioară ai fost ţinut în braţe de Sistem şi ai supt informaţie de la pieptul unor generali din fosta Securitate, atunci cînd Sistemul te-a lepădat prin subsolurile prăfuite ale politicii ai două opţiuni: fie te retragi liniştit la ţară să creşti găini şi pătrunjel, fie te-ncăpăţînezi să rămîi cumva în cărţi, să mai contezi olecuţă pe scenă, măcar ca figurant. Dacă alegi a doua variantă şi fiindcă nu mai ai acces la informaţie cu valoare, consistentă, începi să croşetezi mileuri şi să tricotezi fulare din puţinele scame pe care le găseşti. Asta s-a întîmplat cu Cosmin Gzşă şi de aici şi duiumul de teorii mai mult sau mai puţin conspiraţioniste, mai mult sau mai puţin hilare, pe care acesta le aruncă de ceva ani, după dispariţia generalului Iulian Vlad, în spaţiul public. Cam nimic din ceea ce a profeţit sau postulat el nu s-a adeverit, dar încăpăţănarea cu care Cozmin Guşă se zbate să navigheze pe centura analizelor politice este, în opinia mea, admirabilă. Iar găselniţa cu Statul Paralel, reluată obsesiv în toate teoriile lui, e la fel de simpatică. Deh, cînd şoarecele n-ajunge la caşcaval, zice că-i rumeguş.
În ceea ce priveşte strict Canal 33, dacă Guşă nu s-ar fi pripit ca fata mare la măritat, ar fi aflat uşor că singura sursă de finanţare a televiziunii şi a platformei de ştiri este buzunarul lui Alex Răducanu, patronul. Acest adevăr este public, este verificabil, este binecunoscut de către toţi cei care fac în mod serios presă sau analiză de presă.
Totuşi, Cozmin Guşă n-a greşit întru totul, intuind corect potenţialul Canal 33. Un potenţial serios, derivat din calitatea absolut deosebită a angajaţilor şi colaboratorilor. Într-o ţară încălecată de Sistem, ştiu, este greu de crezut că poate exista presă fără epoleţi şi fără directive. Şi totuşi există. Cîteva televiziuni şi platforme mici, fără anvergură şi cu acces limitat la furnizorii de cablu ai Sistemului, dar curate, iar Canal 33 este una dintre acestea.
Singurul lucru pe care mi l-a spus Alex Răducanu atunci cînd mi-a propus să mă alătur fainei echipe a postului Canal 33 a fost acesta: „scrii despre ce vrei, cum vrei, când vrei”. După cum vedeţi de săptămâni bune, asta şi fac.
