De multe ori ne întrebăm de ce animalul nostru de companie este trist sau, în unele cazuri, extrem de agresiv. De ce și cum reacționează câinii ori pisicile în anumite situații și cum le determinăm noi, oamenii, comportamentul, pare a fi un mister. În majoritatea situațiilor de acest gen, cauza o reprezintă chiar comportamentul oamenilor, însă cel mai indicat este să cereți sfatul unui specialist.
Cine poate înțelege comportamentul pisicilor? Un psiholog, desigur. Și nu orice fel de psiholog, ci unul specializat în studierea vieții animalelor de companie.
Există astfel de medici veterinari, care vă pot ajuta în cazul în care animalul de companie are un comportament anormal.
Pe internet puteți găsi o mulțime de anunțuri publicate de persoane care înțeleg comportamentul pisicilor, ori al câinilor. Majoritatea anunțurilor se referă însă, la oferte pentru dresaj. Există totuși, destule site-uri prin intermediul cărora puteți contacta un psiholog veterinar.
Dacă aveți probleme cu pisica, să spunem, un astfel de psiholog vă îndrumă să faceți pașii corecți.
„Atunci când pisica are un comportament nepotrivit, în primă fază se face o evaluare a cazului folosind diverse instrumente, discuţia cu proprietarul şi observarea pisicii în mediul ei de viaţă. Pe baza informaţiilor adunate se stabileşte un diagnostic şi un plan de intervenţie specific pentru acea problemă. Acesta se transmite în scris şi se discută cu proprietarul într-o şedinţă scurtă, la telefon sau pe Whatsapp. După o anumită perioadă de la implementarea planului de intervenţie se programează o şedinţă de reevaluare a cazului în care se discută evoluţia pisicii”.
120 de lei este tariful cerut de un psiholog veterinar, găsit la întâmplare, pe internet, pentru o consultație la domiciliul „pacientului”, sau prin intermediul unui apel video.
Cauzele unui comportament neobișnuit pot fi însă de natură medicală.
„Înainte de a programa o consultaţie, mergeţi la medicul veterinar și excludeți cauzele medicale pentru comportamentul-problemă”, este sfatul psihologului veterinar.
Odată stabilit un diagnostic, urmează stabilirea unui plan care să readucă animalul de companie la un comportament normal.
Sunt foarte multe sfaturi, postate de psihologii veterinari, sfaturi ce se referă la cauze și efecte ale comportamentului uman asupra animalelor de companie, situații de care mulți dintre iubitorii de animale nu au habar.
Cu titlu de exemplu, iată explicațiile pentru stresul dezvoltat de pisica preferată, postat pe site-ul psihologul-pisicilor.ro:
„Pisicile se simt în siguranță într-un mediu familiar și se stresează foarte ușor atunci când apar din senin modificări în acest mediu. Orice schimbare, cât de mică, cum ar fi rearanjarea mobilei sau schimbarea tipului de nisip ori a tipului de mâncare, pot fi factori care afectează negativ pisica.
Printre alte surse de stres pentru pisici se numără: moartea unui membru al familiei, sau divorţ; apariţia unui nou membru al familiei (copil, animal de companie, alte persoane); mutarea într-o casă nouă, sau schimbarea mobilei în casă, ori renovarea acesteia; abuz, neglijare; boală, rănire.
Mai sunt și alți stimuli în mediu care pot supăra o pisică, cum ar fi: litiera în permanenţă murdară; litiera pusă într-o zonă cu mult trafic și zgomot; mâncarea pusă lângă litieră; schimbarea programului de lucru al proprietarului; observarea unei pisici străine de pe geam; lipsa locurilor în care să se poată ascundă; traiul cu o altă pisică care este ostilă; pedeapsa etc… Atunci când pisica este stresată, ea ar putea începe să se ascundă, să mănânce mai puțin, să marcheze cu urina, să fie agresivă (în special agresivitatea redirecționată), să se lingă foarte mult, în exces și chiar să facă răni din cauza asta. O recomandare generală ar fi: orice modificare trebuie introdusă treaptat în viața pisicii”.
Un alt sfat se referă la modul în care mulți dintre iubitorii de animale de companie se distrează, utilizând tot felul de jucării.
Puțini știu că psihologii veterinari nu recomandă să folosiți laserul pentru a vă distra în compania animalului de companie preferat, o variantă comodă de a te juca utilizată de mulți iubitori de pisici.
„Ca să înțelegeți de ce nu recomand laserul, mai întâi este necesar să știți ce implică vânătoarea la pisici. Pe scurt secvențele vânătorii sunt următoarele: pisica caută> pândește> urmărește>sare>prinde>omoară> mănâncă prada.
Dacă nu uităm la acest lanț, ne putem da seama unde se întrerupe atunci când pisica se joacă cu laserul: imediat după săritul asupra prăzii, adică asupra punctului luminos. Ultimele trei secvențe (prinde, omoară, mănâncă) nu mai există. Fără aceste ultime secvențe pisica rămâne într-o stare de activare. Frustrarea este generată de lipsa succesului în prinderea punctului luminos și stimularea excesivă poate duce la modificarea comportamentală: pisicile pot deveni hipervigilente, într-o stare continuă de căutare a luminii care se pare că a dispărut fără urmă. De aici nu mai este decât un pas spre un comportament compulsiv , repetitiv, de căutare, care se poate generaliza la mai multe surse de lumină, cum ar fi razele de soare și diverse reflexii ale luminii… Dacă se dorește să se folosească laserul, atunci acesta trebuie asociat cu jucării pe care le poate prinde la final (se pune punctul luminos pe jucărie, iar pisica continuă jocul cu acea jucărie). O altă recomandare este ca punctul luminos să fie îndreptat la final spre niște recompense de tip hrană, pe care pisica să le mănânce și astfel să încheie lanțul de vânătoare, fără ca pisica să se frustreze atât de tare”, este sfatul psihologului, însoțit de explicații detaliate.
Și cum psihologia animalelor de companie pare extrem de complicată pentru oamenii de rând, atunci când observați că ceva este în neregulă în comportamentul pisicilor, sau al câinilor, nu ezitați să apelați la ajutorul specializat al unui psiholog, altfel riscați să faceți mai mult rău și să agravați situația.
