Locul politicienilor de profesie e luat mai nou de către profesioniști din meserii onorabile. Aceasta e doar una dintre variantele luate în calcul de către liderii politici actuali. Eduard Hellvig, fostul șef al SRI, a făcut în cel mai recent comentariu al său de pe rețele sociale un paralelism între „vedetele de carton pictate ca salvatori providențiali” și „starurile imperfecte”.
În comentariul său, fostul șef al celui mai important serviciu secret românesc, arată faptul că viața îți poate scoate la iveală „defecte reale” și i-a criticat voalat pe cei care l-au inventat pe actualul candidat comun al PSD-PNL.
„Un candidat fără suficient conținut politic ori fără niscaiva acoperire populară trebuie măcar să fie un om bun și integru. Altfel, te îndrepți vertiginos către turnee de amatori”, a precizat același Eduard Hellvig pe „X”.
El a indicat și faptul că „unii candidați din joben se arată, din păcate, lipsiți de acea lumină personală care să-i califice a fi niște modele de urmat”, semn că continuă să urmărească cu atenție viața politică internă, la vârf. Și nu numai!
canal33.ro va prezintă integral postarea lui Eduard Hellvig.
„Am văzut filmul Nasty și am ieșit de acolo cu o revelație off-topic. Pe Ilie îl poți iubi cu patimă, dar nu l-ai putea vota. Cumva subconștientul lucrează, și tot despre vot chibițăm. Și despre cum arată starurile imperfecte dintr-un domeniu, care sunt convinse că își pot proiecta strălucirea în orice domeniu. Mai ales încurajate de bătăi repetate pe umăr, zâmbete largi și efuziuni populare. Evident, nu e vorba despre Nasty. E vorba despre vedetele de carton pictate ca salvatori providențiali. În loc de politicieni de profesie apar profesioniști din meserii onorabile, dar cărora, în loc să le potențăm ipotetice calități, viața le scoate la iveală defecte reale. În loc să ne dăm ocazia să spunem ce vom face bine, ne plesnim peste frunte de ce am făcut rău. Nu am nimic cu nimeni, dar nu mă pot împiedica să observ că greșeala neforțată face totuși meciul foarte dificil pentru cei care aleg jocul riscant. Născocești lovituri complicate pe care le crezi câștigătoare, în detrimentul unui joc simplu, așezat, care te-a mai ajutat și în alte turnee. Și mai este un subiect asupra căruia, având timp și disponibilitate, aș dori să mă aplec. Atunci când îți pui serva în racheta unui necunoscut, nu știi cum se va devoala acesta în meci. Ce slăbiciuni va demonstra, cum va sta cu mișcarea, cu creativitatea, cu spiritul de luptă? Ce carismă va avea și, foarte important, ce calități morale îl vor face favoritul tribunei? Unii candidați de joben se arată, din păcate, lipsiți de acea lumina personală care să îi califice drept model de urmat. Nu avem cum să discutăm despre proiecte, viziune, dezvoltare dacă suntem mânați de înfumurare, șmecherie și tupeu. Lui Nasty i se iertau și chiar i se cereau, pentru că Nasty era numărul 1, câștigător pe teren și nu votat de alegători. Dar pentru oamenii politici care vor să obțină voturi în urnă, o atitudine mai discretă, mai elegantă, mai generoasă, mai Pete Sampras, nu ar strica. O fi mult dacă vorbesc chiar despre smerenie? Un candidat fără suficient conținut politic ori fără niscaiva acoperire populară trebuie măcar să fie un om bun și integru. Altfel, te îndrepți vertiginos către turnee de amatori. Închei cu o previziune generală pe care o făceam în legătură cu candidații apolitici la început de primăvară și care îmi pare chiar mai actuală la mijloc de primăvară: „Oamenii noi nu au nimic de pierdut, nicio carieră de apărat, nicio reputație de păstrat. Când spectacolul începe să fie fluierat, își iau trusa de machiaj și își văd de drum. C-așa e în tenis”.
