Odată cu iminenţa deschiderii de către Guvernul Netanyahu a unui front extins în nordul Israelului, cuvintele Secretarului de Stat al Apărării, Lloyd James Austin III, general în retragere cu patru stele (pe care nu le-a cules de pe cer), capătă o rezonanţă de-a dreptul profetică. În primele zile ale lui decembrie 2023, Lloyd Austin (foto, împreună cu omologul său israelian, Yoav Gallant, la întâlnirea din urmă cu două zile) a avertizat:
„În acest tip de luptă, centrul de greutate este populaţia civilă. Şi, dacă o împingi în braţele inamicului, înlocuieşti o victorie tactică cu o înfrângere strategică”.
Acelaşi tip de judecată se poate aplica şi anunţatului „război total” cu Hizballah. Care înseamnă un război cu Libanul dar, de nedorit pentru stabilitatea regiunii, un război cu Iranul. Civilii libanezi, împinşi de Hizballah într-un război pe care nu şi-l doresc, vor plăti preţul.
Administraţia Biden a făcut ce s-a putut să dezescaladeze situaţia de la graniţa de nord a Israelului cu Libanul. Finalmente (astăzi are loc prima confruntare directă în campania electorală între Biden şi Trump) Biden a fost constrâns electoral să promită sprijin militar Israelului, nu însă şi trupe americane în teren.
Vizita ministrului Apărări, Yoav Gallant, la Washington are ca scop tocmai parafarea acestei promisiuni. Israelul nu poate duce un război pe două fronturi, fără sprijinul logistic şi diplomatic al celui mai fidel aliat al său, contrar celor spuse duminică seara de premierul Netanyahu, în primul său interviu acordat presei israeliene de la începutul războiului din Gaza.
Tocmai această declaraţie a prim-ministrului şi comandantului Armatei a determinat reacţia generalului Charles Quinton Brown, preşedintele Statului Major Întrunit, ofiţerul cu cel mai înalt rang în Armata americană. Arătând că în ecuaţie ar intra, evident, şi Iranul, Brown a atras atenţia asupra faptului că o ofensivă israeliană în Liban, declanşând un război pe scară mai largă, pune în pericol forţele americane din regiune. Mai mult, a pus în vedere Guvernului de la Ierusalim că asistenţa americană nu ar putea fi în acest caz la fel de eficientă precum cea din aprilie, când a rezolvat problema atacului cu rachete şi drone lansat de Tehran. De această dată, fiind vorba despre Hizballah, de arsenalul acestuia şi despre „distanța mică dintre Liban și Israel, ne este mai greu să putem sprijini în același mod în care am făcut-o în aprilie”.
Până astăzi, au avut de suferit cetăţenii de pe ambele părţi ale graniţei, libanezi şi israelieni, fiind strămutaţi cu zecile de mii, iar recoltele din care îşi câştigau existanţa – compromise.
Un „război total” pe frontul de nord, cum îşi doresc Netanyahu şi aliaţii săi din coaliţia de guvernare, ar produce un dezastru chiar mai mare decât cel din războiul de 40 de zile din 2006. Atunci, reconstrucţia a costat peste zece miliarde de dolari (bani în principal saudiţi şi iranieni). Astăzi încep să fie prea multe de reconstruit în Orientul Mijlociu, începând cu Gaza, aproape în totalitate.
