„Toate drumurile noastre devin realitate dacă avem curajul să le urmăm”.
Odată, demult, într-un tărâm îndepărtat, trăia un tânăr print care visa să devină un mare călător și să exploreze lumea.
Visa cu ochii deschiși mai mereu și tare mult își dorea să vadă locuri noi, să cunoască oameni diferiți și să trăiască aventuri extraordinare. Dar tatăl său, care era regele acelui tărâm, nu îi îngăduia să plece din palat, de teamă să nu i se întâmple ceva rău. Așa că prințul nostru, nefericit, se simțea prizonier în propria sa casă.
Dar într-o zi, plimbându-se prin curtea palatului, prințul a aflat de la un bătrân înțelept că există, undeva departe, o insulă magică unde se află un izvor al visurilor.
Legenda spunea că oricine bea din apa acelui izvor își poate îndeplini orice vis.
Fascinat de această poveste, prințul a hotărît să plece în căutarea insulei, fără să îi spună lui tătâne-său.
Se tot sucea și răsucea, nu știa cum să facă, dar până la urmă a găsit un vicleșug prin care a reușit să păcălească vigilența paznicilor. Vezi bine, el își pregătise de cu vreme cele necesare drumului. Călare pe cal, cu o sabie la cingătoare, o pungă cu galbeni și o traistă cu merinde, a pornit la drum.
După multe zile și nopți de călătorie, trecând prin păduri întunecate, urcând dealuri și munți, prințul a ajuns la malul mării, unde a văzut o corabie mare și frumoasă, care era pregătită să plece. L-a întrebat pe căpitan dacă îl poate lua cu el, dar acesta i-a cerut o sumă mare de galbeni.
De la atâta drum i se cam strâmtorase punga și nu-I venea să creadă că așa necaz se prăvali asupra lui, tocmai când era atât de aproape să-și vadă visul împlinit.
Și cum nu vedea altă cale, prințul i-a destăiuit căpitanului obârșia sa. Pentru că făcea negoț cu regele, căpitanului i-a fost frică să nu se abată urgia asupra sa, așa că l-a luat pe pe tânărul prinț pe corabie, promițând să-l ducă la insula mult visată.
Corabia a navigat pe marea albastră, trecând prin furtuni, valuri și pericole. Prințul a învățat că trebuie să ajute, a fost curajos și a ajutat la manevrarea corabiei, câștigându-și respectul echipajului.
Într-o zi, după multe săptămâni de călătorie, prințul a zărit în depărtare o insulă verde și plină de viață. El a recunoscut-o după forma ei ciudată, care semăna cu un vis. Era insula magică pe care o căuta.
Bucuros nevoie mare, prințul a coborât de pe corabie și a pornit spre interiorul insulei, urmând un potecă îngustă și plină de flori. El a ajuns într-o vale, unde a văzut un izvor care scânteia în lumina soarelui. Era izvorul visurilor, care își schimba culoarea în funcție de dorințele celui care se apropia de el. Și a alergat prințul spre izvor, și a băut cu sete din apa lui miraculoasă.
Apoi, oboist de atâta drum, a adormit la umbra unui falnic copac.
Când s-a trezit era cu totul alt om.
A realizat că visul său nu era să ajungă pe insula magică, ci să călătorească prin lume și să trăiască aventuri.Toată călătoria pe care o parcursese era de fapt visul in sine, care i se îndeplinise.
El și-a dat seama că izvorul visurilor nu era o sursă de magie, ci de înțelepciune, care îi arăta adevărata sa dorință și nu avea nevoie de averi, cea mai frumoasă comoară, fiind libertatea și curajul de a vedea lumea și splendorile ei.
Legenda spune că prințul a rămas pe insulă, unde a trăit fericit și împăcat, explorând frumusețile ei, căci nu și-a uitat niciodată visul său, ci l-a trăit în fiecare zi, devenind astfel Regele visător al insulei magice.
