Considerat floare magică, liliacul a înflorit prima dată dintr-o dragoste neîmpărtășită și este simbolul unei iubiri care a sfidat voința zeilor.
Legenda din mitologia greacă spune că Syrinx este o frumoasă nimfă care o venera pe zeița vânătorii și a sălbăticiei, Artemis, căreia s-a închinat, jurând că pururea va rămâne fecioară. Într-o frumoasă zi de primăvară, Syrinx se plimba prin pădure.
Protectorul turmelor şi păstorilor, zeul Pan, a întâlnit-o în acea dimineață și a rămas fermecat de grația și frumusețea tinerei fete. Pan, fiul lui Hermes și al Dryopiei, avea o înfățișare ciudată. Era jumătate om, jumătate animal, avea coarne, barbă și copite de țap, iar trupul îi era acoperit de păr. Stătea în desișul codrilor de unde pândea nimfele și adesea îl însoțea pe Dionysus, din cortegiul căruia făcea parte.
Pan a îndrăgit-o pe loc pe frumoasa nimfă a lemnului, Syrinx, dar în momentul în care a încercat să-i vorbească, aceasta s-a speriat şi a fugit.
Captivat de frumuseţea ei, el a urmărit-o până a reușit să o prindă. Vrând să fie singurul care se bucură de nurii ei, Pan a răpit-o şi a ascuns-o într-o pădure numai de el știută. Dar Syrinx era foarte speriată, căci îi jurase credință zeiței Artemis, şi ca să scape de zeul Pan s-a transformat într-un arbust cu flori frumoase şi plăcut mirositoare, liliacul.
Când Pan a descoperit că frumoasa nimfă s-a metamorfozat într-un arbust de liliac, îndurerat, el a tăiat câteva ramuri din care a modelat un nai. Numele ştiinţific al liliacului, latinescul–Syringa vulgaris (liliacul comun), provine din cuvântul Syrinx (în greaca veche Σῦριγξ,) care însemna “tub” (cu trimitere la forma florilor de lilliac).
În funcţie de specie, liliacul înfloreşte din primăvară până în vară sau din vară până în toamnă.
Simbolizând, spiritualitatea, Liliacul este asociat cu reînnoirea, cu noile începuturi. După ce nimfa Syrinx s-a tranformat în liliac–arbustul cu flori parfumate, tânărul Pan a început a colinda pădurile de unul singur și de dorul frumosei nimfe s-a decis să renunțe la vechile sale apucături și să facă de acum încolo numai bine tuturor celor care îi ieşeau în cale.
Iar de atunci, liliacul a fost adus în grădinile oamenilor și în parcuri păstrînd în amintire frumusețea și grația nimfei, căci este asociat în general cu anotimpul primăverii. Reprezentând noile începuturi, în vremurile victoriene, dăruirea florilor de liliac însemna că bărbatul încearcă să cucerească o femeie.
În limba greacă floarea de liliac este denumită Paschalinó louloúdi (Πασχαλινό λουλούδι), adică “floarea Paştelui”. Reprezentând noile începuturi, în vremurile victoriene, dăruirea florilor de liliac însemna că bărbatul care le oferă avea speranțe în încercarea de a cuceri o femeie.
sursă foto: pixabay
