În primul weekend al lunii noiembrie, liderii Partidului Național Liberal și-au anunțat marea decizie: vor merge pe propriile liste la toate tipurile de alegeri din 2024. De la cele europarlamentare, la cele prezidențiale, acolo unde actualul președinte, Nicolae Ciucă, a lăsat să se înțeleagă că ar urma să intre în „horă”.
Cu aceeași ocazie, liderii liberali au scos la iveală și motto-ul prin care se vor identifica în zilele și campaniile ce vor veni: „Prin noi înșine”.
Pentru istorici și simpatizanți ai liberalilor, aceste trei cuvinte sunt mai mult decât niște termeni banali: ei reprezintă în fapt istoria liberalilor.
Fiindcă curentul „Prin noi înșine” are mai bine de o sută de ani de existență în cadrul PNL.
Totul a început în mai 1905, atunci când economistul liberal Vintilă I.C. Brătianu, a publicat în ziarul „Voinţa Naţională“ articolul „Prin noi înşine”.
Acolo, cel de-al treilea fiu al celui mai important bărbat din istoria Partidului Național Liberal, cel care avea să devină el însuși premier al țării între 24 noiembrie 1927 și 9 noiembrie 1928, exprima „convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne dezvoltăm pe toate căile” şi cerea „să nu dăm elementului străin decât strictul necesar”.
Cuvinte la modă și azi, fără doar și poate!
Logica politicii „prin noi înşine” viza şi dezvoltarea industriei ca ramură modernă a economiei.
Potrivit istoricului Ioan Scurtu, Vintilă Brătianu afirma că „fără o industrie proprie naţională viitorul statului nu poate fi asigurat”, mizând pe faptul că interesele generale ale României trebuia să primeze în faţa intereselor burgheziei industriale şi bancare străine.
În plus, liberalii pariau și pe alte coordonate economice și azi la fel de valabile ca ieri, precum valorificarea materiilor prime şi a resurselor de energie, creşterea potenţialului economic, asigurarea unor poziţii favorabile pe pieţe externe, pregătirea personalului calificat.
La rândul său, un alt istoric pasionat de istoria liberalilor, Ștefan Păun, arată că principiul „prin noi înşine” nu s-a limitat în istoria acestei formațiuni doar la o anume politică economică liberală, ci „acoperea ideea generală de dezvoltare a întregii societăți românești, și anume aceea că regimul politic trebuia să se bazeze pe conceptele democratice occidentale, însă adaptate spaţiului românesc”.
După mai bine de un veac, liberalii par să apeleze la lucrurile bine făcute de către înaintașii lor, făcând referire direct la moștenirea familiei Brătianu, cea „fondatoare”.
Numai că atât Nicolae Ciucă, Rareș Bogdan, Lucian Bode și toată structura actuală de la vârful partidului știu foarte bine că nu poți face referire la „faptele de vitejie” ale unor înaintași curajoși pentru a masca prezentul, unul în care liberalii au cedat, rând pe rând, nu doar primele rânduri ale politicii românești, ci, poate mai grav, spiritul partidului și menirea sa pe scena politică și economică dâmbovițeană. Iar asta în condițiile în care PNL e cel mai vechi partid politic din România, cu 150 de ani pe care-i va marca, dacă îi va marca, la 24 mai 2025!
Și apropos de istorie: e posibil ca ultima mare victorie liberală să intre în manuale ca fiind cea din 16 noiembrie 2014, atunci când Klaus Iohannis l-a învins în alegerile prezidențiale pe Victor Ponta, contracandidatul său pesedist.
