9.6 C
București
vineri, 1 martie, 2024
Google search engine
EDITORIALParada minciunilor

Parada minciunilor

Politicieni tîmpi şi agramaţi care îşi umflă CV-urile ca să pară dăjtepţi şi ‘telectuali. Generali de carton care n-au călcat nici măcar în poligonul de pregătire, dar explică afectat în studiourile teve care-i treaba în teatrele de operaţii. Funcţionari care-şi mint şefii fie pentru favoruri, fie pentru a scăpa de răspundere. Părinţi care cumpără note maxime pentru odraslele lor răsfăţate, ca să se laude altor părinţi că ai lor sînt genii. Amărăşteni care-şi cumpără cu ultimii leuţi bemveuri, ca să pară jmekeri în faţa prietenilor. Femei abuzate care zîmbesc chinuit vecinilor ca să pară că au o căsnicie aşezată. Minciuna duhneşte în respiraţia prea multor români în al căror vocabular onestitatea şi demnitatea sînt doar cuvinte seci din dicţionar.

Cu minciuna ca mod de viaţă, cum ar fi putut fi altfel şi parada noastră militară de Ziua Naţională…

Extrem de puţine state mai au azi parade militare cu ocazia zilelor lor naţionale. Rusia, China, Franţa, Turcia, toate cu o istorie militară puternică şi armate pe măsură, alături de care regăsim state precum Albania, Brunei, Columbia, Coreea de Nord, ţările ex-sovietice şi alte cîteva. În rest, statele democratice cu trecut mai puţin valoros din perspectivă beligerantă îşi serbează zilele naţionale cu manifestaţii civile viu colorate, închinate întregului popor şi susţinute de categorii largi de civili, adevărate spectacole ale bucuriei şi mîndriei generale, defilările militare fiind rezervate zilelor aniversare ale diferitelor categorii de forţe armate.

De ce România continuă cutuma sovietică a unei parade militare,  în condiţiile în care nimic din trecutul nostru nu justifică o astfel de formă de manifestare, mi-e greu să înţeleg. Marea Unire s-a făcut cu o armată profund coruptă, complet aservită politic, plină de ofiţeri incompetenţi şi de nepotism, după cum vorbesc nu numai toate documentele vremii, ci însuşi generalul Berthelot, figura emblematică fără de care Unirea nu ar fi existat.

Cu toate acestea, continuăm, cu oarbă consecvenţă, să ne minţim frumos cu acestă paradă costisitoare, împănată de momente tragi-comice în care nu ştii dacă e de rîs sau de plîns la nelipsitele gafe. Vehicule blindate care se defectează în timpul repetiţiilor, avioane care nu se ridică în aer fiindcă afară e olecuţă de ger, militari îngheţaţi de frig care bat pasul de cadenţă în ritm de hăis-cea, uniforme de paradă cu vizibile diferenţe în cadrul aceleiaşi arme, momente penibile de tot soiul devenite virale pe reţele de socializare, astfel de lucruri vedem la parada noastră militară an de an.

Şi mai vedem un lucru trist. Extrem de trist. Dacă pînă la prezidiul unde stă înşirată toată floarea cea vestită a politicii româneşti, îngheţată şi sictirită, militarii prezenţi la defilare se chinuie să ţină pasul de candenţă cît de cît sincronizat, fruntea sus şi, după caz, armele corect, imediat după trecerea pe sub Arcul de Triumf relaxarea răbufneşte în toată splendoarea comicăriei. Ceea ce arată că militarii noştri nu defilează pentru popor, pentru rudele şi prietenii lor din mulţime, pentru oamenii veniţi să-i vadă şi să-i aplaude. Defilează numai şi numai pentru elita politică. Fiindcă, s-o spunem pe şleau, parada e doar una dintre prea multele ilustrări ale Armatei noastre cucerită şi îngenuncheată de politic.

Dar dacă ar fi numai atît. Vedem, însă, contingente conduse de ofiţeri superiori, aşa cum nu se întîmplă în focul unei bătălii şi cum nu se întîmplă nicăieri în lume la astfel de defilări. Şefi şi şefuţi care fac acest lucru din simplul motiv al unei prime mai mult sau mai puţin consistentă. Mai vedem, de asemenea, tehnică de luptă scoasă doar pentru paradă, fiindcă acesta nu se regăseşte în dotarea generală a Armatei, o altă minciună prin care arătăm de Ziua Naţională ceea ce de departe nu sîntem.

Un tablou trist şi fals, în care îşi mai găseşte locul o altă  dovadă a paradei minciunilor. Mare parte dintre artizanii Unirii au sfîrşit în închisorile comuniste, însă nici pînă în ziua de azi aceştia nu au fost reaşezaţi pe locurile binemeritate în recunoaşterea publică. Aniversăm pompos o Zi Naţională lăsînd în uitare românii cărora le datorăm statul unitar modern.

Nu, nu e nici o diferenţă între modul în care militarii frecau cu cremă de ghete anvelopele vehiculelor militare, să pară noi, deşi erau uzate ca vai de ele, şi spoiala paradei de Ziua Naţională, încercînd să prezentăm lumii o cu totul altă Armată decît cea pe care România o are în restul celor 364 de zile din an. O Armată prea umflată pentru vremuri de pace, complet nepregătită  şi insuficient dotată pentru vremuri de război.

În aşteptarea unei Zilei Naţionale dedicată poporului, nu închinată clasei politice, în care să ne bucurăm toţi de defilări spectaculoase dedicate tradiţiilor şi obiceiurilor noastre, regiunilor ţării cu specificul lor, şi în care să aplaudăm artişti, sportivi, intelectuali, care alegorice şi tehnică din sfera realizărilor noastre economice care nu sînt deloc puţine, în aşteptarea acelei zile, zic, am doar speranţa că cineva va citi toate acestea.

Col. (r) Daniela Toba
Col. (r) Daniela Tobahttp://canal33.ro
Specialist comunicare publică, absolventă a unei suite de şcoli postuniversitare şi studii de master în cadrul Universităţii Bucureşti, Academiei Naţionale de Informaţii, Academiei de Poliţie şi SNSPA şi are o experienţa profesională de aproape trei decenii câştigată în Departamentul Informaţiilor Publice din Guvernul României, în MApN, SPP şi STS. Este fondatorul Asociaţiei Proiect SEMPER FIDELIS şi vicepreşedintele Ligii pentru apărarea drepturilor pensionarilor militari
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments