În tradiția populară plantele de leac, mai ales cele încărcate cu diferite semnificații magice, erau culese doar în anumite perioade și în anumite momente ale zilei.
Bătrânii noștri aveau credința că doar la sărbătorile de hotar ale timpului (echinocţiile de primăvară şi de toamnă), dar mai ales la sărbătoarea care marca solstițiul de vară, Sânzienele, plantele de leac aveau cea mai mare putere tămăduitoare.
Tradiţia preciza nu doar zilele, ci şi momentele în care plantele trebuiau culese: noaptea, în zorii zilei, la răsăritul soarelui. Plantele trebuiau culese doar în noaptea Rusaliilor, altfel acestea își pierdeau eficiența fiindcă ar fi fost „pişcate de Iele”.
Pentru culegerea plantelor de leac exista un adevărat ritual: persoanele ce mergeau să le culeagă trebuiau să fie curate trupeşte şi sufleteşte, să rostească anumite cuvinte şi formule magice, să aibă o anumită ţinută vestimentară – îmbrăcate, dezbrăcate până la brâu sau de tot, cu capul descoperit.
Terenurile de unde se culegeau plantele erau alese cu grijă, căci trebuiau să fie curate, neumblate de animale, păsări şi oameni, să fie înconjurate de liniște și să nu se audă câinii lătrând. Pămîntul pe care creșteau florile de leac, după ce erau culese, era răsplătit cu pâine, sare sau semințe.
Florile de Sânzienile culese în această zi se puneau printre haine sau la zestre pentru a le feri de molii. Usturoiul, smuls şi păstrat în această zi, se numeşte usturoi luat din Sânziene și există credința că este bun pentru foarte multe leacuri.
Cicoarea ferește oamenii de dureri de șale și ca să nu te ia Drăgaica, de aceeaoamenii o culegeau și se încingeau ce ea peste mijloc. Aceleași calități sunt atribuite și pelinului.
Trifoiul alb (Trifolium repens, ), numit Capul Sf. Ioan sau osul viu, se strângea pentru a fi întrebuințat la întărirea trupului slăbit de boli”.
Drobița numită şi drob, drobișor, drobita boiangiilor, drobuşor, drog, droghiță, genistră, genistru, grozamă, grozamă mică, inistru (Genistra tinctoria, L.), se culege intotdeauna pe la Sânziene sau Nașterea Sf. Prof. Ioan Botezătorul, adecă atunci când e mai înflorită şi are păstăjute. Izma sau spânzul se culegeau culegau la această dată, spre a fi uscate și întrebuinţate mai târziu, ca leac împotriva frigurilor.
Leuşteanul are puteri miraculoase, și asigură împreună cu pelinul, usturoiul, odoleanul, avrămeasa şi carstineasa, protecţie magică împotriva Ielelor. La Rusalii leuşteanul are funcţie apotropaică, de alungare a Ielelor şi Strigoilor, a bolilor şi relelor aduse de aceştia: se agăţa la ferestrele şi uşile caselor; se lega de coarnele şi cozile vitelor cu lapte; se amesteca cu tărâţe sau cu turte şi se da să-l mănânce animalele.
Pe la miezul nopții, de Sânziene, se crede că înflorește iarba fiarelor, dar numai pentru câteva clipe. Cu această plantă, căreia i-au fost, conform legendelor, atribuite puteri magice, se poate descuia orice încuietoare, oricât de meșteșugită ar fi făcută.
Leacurile pentru cei atinşi de iele sunt puţine. Cel mai mult se credea că ajuta jocul căluşarilor din perioada Rusaliilor sau anumite plante: sita-ielelor, avrămeasa, odoleanul, cristineasa, leuşteanul-ielelor, mărarul-ielelor, leuşteanul-de-grădină. Dar cel mai mult ajută pelinul şi usturoiul.
Surse: Tudor Pamfile – Sărbătorile la români; Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român; Gh. F. Ceaușanu – Superstițiile poporului român
Sursă foto: Pixabay
