Pentru prima dată în ultimii mai bine de 80 de ani, războiul a revenit pe teritoriul Rusiei. În vara lui 1944, în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, trupele fostei URSS dădeau bătălii grele împotriva trupelor Germaniei naziste. Se întâmpla în zona Belarusului din zilele noastre, Operațiunea Bagration fiind finalizată cu succes la 19 august 1944.
De câteva zile, Moscova se vede nevoită să se lupte la ea acasă, în fața unei neașteptat atac al unor forțe de comando ucrainene pe teritoriul Rusiei, în zona Kursk.
Analiștii militari internaționali subliniază că începând cu data de 9 august, trupele ucrainene au avansat până la 35 de kilometri pe teritoriul Rusiei din regiunea Kursk.
Cel puțin așa susțin datele avansate de către Institutul pentru Studiul Războiului din SUA, care avertizează și asupra faptului că ucrainenii nu dețin controlul total al zonei.
Există multiple rapoarte despre lupte aprige, despre morți și răniți în zona respectivă, dar în lipsa informațiilor clare, totul se învârte în jurul amănuntelor oferite pe rețelele sociale fie de către bloggeri militari ruși, autoritățile locale, fie chiar din postările militarilor ucraineni aflați în zonă.
Întrebarea capitală e de ce a atacat armata ucraineană pe teritoriul Rusiei?
S-au avansat diverse răspunsuri de către experți militari. Un argument solid este legat de faptul că Ucraina dorește să cucerească cât mai mult teritoriu rusesc în încercarea de pune presiune asupra Moscovei. Acest lucru ar întări poziția Ucrainei în eventualele negocieri de pace cu Rusia. Terenul ucrainean ocupat de Rusia ar putea fi schimbat cu pământul rusesc cucerit de Ucraina.
Dintr-o anume perspectivă strategică, avansul ucrainean pe pământ rus ar putea crea și o zonă tampon pentru populația din zonele contestate ale Ucrainei.
În plus, ofensiva Kievului ar avea și scopul de a slăbi armata rusă.
Fiindcă ea forțează Rusia deja să trimită mai multe trupe în regiunea de frontieră aflată în conflict, slăbind astfel armata rusă de-a lungul liniei principale a frontului din Ucraina.
Majoritatea experților militari sunt de părere cî în prezent Rusia nu dispune de capacitatea de a compensa pierderile de pe front, în ciuda recentelor noi măsuri de recrutare.
Pe de altă parte, ofensiva e o palmă grea pe obrazul lui Vladimir Putin!
„Țarul” de la Kremlin nu dă semne că ar fi în stare să controleze situația, în ciuda convocării celor mai buni generali ai săi și a încercării disperate de a stopa cât mai repede ofensiva inamică.
În plus, și vara trecută Putin a avut mari probleme, atunci cu trupele Wagner ale lui Evgheni Prigojin, care au declanșat la finele lui iunie 2023 o răzmeriță de câteva ore și un marș forțat spre Moscova.
Aceiași experți se întreabă însă astăzi cât timp vor putea rezista trupele de comando ucrainene ajunse în Rusia. Nimeni nu a avansat cifre, dar în primele zile ale ofensivei cu totul surprinzătoare, începută la 6 august, Sărbătoarea Schimbării la Față, anumite surse vorbeau de circa 300 de soldați ucraineni. În prezent ar fi câteva mii, dar ucraineni sunt muți când vine vorba despre așa ceva.
Ceea ce e clar e doar motivația alegerii țintei acestei ofensive. Regiunea Kursk din Rusia joacă un rol important în lanțul de aprovizionare cu gaze al „Mamei-Rusia”. Ultima stație de tranzit prin care circulă gazul din Rusia către Europa prin Ucraina este situată în apropierea orășelului Sudzha, aflat în apropierea graniței cu țara lui Volodimir Zelenski.
Până acum, gazul a continuat să curgă neîntrerupt. Dar mâine e o nouă zi!
