După explozia de la Crevedia am spus la Canal 33 că, sincer, nu îmi dau seama cum se mai menține România într-un echilibru precar. Cum nu sar în aer toate țevile din țară, cum nu se surpă toate drumurile și nu se prăbușesc podurile făcute pe genunchi. Cum mai curge apă potabilă la robinet și cum de nu refulează toată canalele din orașe.
Senzația o aveam de mult, dar în ultimii ani s-a cronicizat. În fiecare zi mă aștept ca acest castel de cărți numit România să se prăbușească din cauza imposturii multora din elementele componente. Și nu, o enumerare a lor n-ar trebui să înceapă de la vârf, de la politicieni. Ei nu sunt decât alți oameni propulsați de cei asemeni lor la butoane. Nu sunt nici mai răi, nici mai buni decât cei care i-au votat. Așa cum, în general, nu sunt nici ceilalți depozitari ai încrederii populare, jurnaliștii. Cu sau fără ghilimele.
Nu, înșiruirea nesfârșită a responsabililor pentru senzația de haos generalizat, de iminență a unei catastrofe, de nemirare pentru anormalitățile de zi cu zi trebuie să înceapă de la bază. De acolo unde ”merge și așa” sau ”de ce să fac eu dacă ăla nu face”, ”nu e treaba mea mea”, ”întotdeauna sunt de vină ceilalți”, ”eu am vrut, dar soarta grea și dușmanii nu m-au lăsat” sunt laitmotivele unor existențe banale, în care momentele culminante sunt sexul, umplerea stomacului și privitul la o înmormântare transmisă în direct de către o televiziune-tabloid. De acolo de unde noțiuni precum ”responsabilitate”, ”corectitudine”, ”profesionalism” au pierdut orice substanță, rămânând doar niște cuvinte pompoase bune de vânturat în criticile aduse întotdeauna celorlalți. De acolo de unde indignarea și, deseori, isteria țin locul de analiză și găsitul de soluții. Obligându-i pe cei din restul eșafodajului social, cel oficial, să se pună în fruntea vânătorilor de vrăjitoare sau să riște pierderea statutului din cauza asocierii cu ”vinovații” de către tribunalele populare manevrate cu atâta ușurință de presa disperată după legitimarea aducătoare de mulți bani. Acolo unde întotdeauna se clamează nevoia regulilor, dar doar când e vorba de alții. Iar principiile sunt doar o bucată de plastilină cu a cărei culoare ne lăudăm mereu, deși forma e mereu alta.
Deunăzi a mai explodat ceva în România. O conductă de gaze de lângă șantierul unei autostrazi. Au murit alți 4 oameni. Ca și la stația GPL, se pare că e vorba de o eroare umană. Adică cineva a greșit pentru că n-a fost atent, nu s-a gândit de două ori, nu s-a priceput, n-a respectat procedurile sau nu avea ce să caute acolo. Și tot ca atunci, sau ca întotdeauna, de altfel, națiunea s-a inflamat aprig. Iar se caută cu torțele aprinse vinovați. Iar se dau verdicte doar pe baza detaliilor pe care jurnaliștii sunt în stare sau dispuși să le prezinte norodului. Se vor cere iar capete, iar politicienii le vor promite iar. Până trece iureșul. Apoi oamenii se vor întoarce la pisicuțele de pe facebook, vedetuțele de mucava mucegăită de pe toate posturile tv, la horoscoape, astrograme și parapsihologi, la urât diverși, la blestemat oculta sau pe ”ceilalți” pentru tot ce nu merge bine în viața lor, în blocul lor, în orașul lor sau în țara lor. Pe care, de altfel, o iubesc toți la nebunie!
Radu Herjeu este specialist în comunicare, fost membru CNA şi invitat permanent al emisiunii ÎN SPATELE ŞTIRILOR difuzată în fiecare miercuri seară de la ora 21.00
