S-a spus cam tot ce se putea spune despre dezbaterea Trump-Biden. Atât despre unul, cât și despre celălalt. Pentru cineva care privește cu atenție (și îngrijorare) la ce se întâmplă în SUA, prestațiile nu au fost deloc surprinzătoare. Buimăceala lui Biden, trezit parcă din pumnii lui Tyson, megalomania lui Trump, reacțiile de după, totul a fost cât se poate de previzibil. A fost un fals suspans, întreținut mai degrabă de galerii, pentru audiență și interese diverse.
Așadar, nimic surprinzător în timpul meciului. Dar, totuși, un aspect mi-a atras atenția. Ceva puțin dezbătut. Atât pe la ei cât și pe la noi, petrecut imediat după fluierul de final! Zgomotul asurzitor care a cuprins America și lumea! Am avut impresia că cineva a apăsat butonul de panică! În tabăra democraților și în toată presa americană, grupată în spatele lui Biden. Și nu doar atât. Ca la un semnal, vălul s-a ridicat de pe ochi și toți au avut voie să vădă. Și mai mult decât atât să povestească ce văd. Unii cu uimire, alții cu teamă.
Îndoielii i s-a făcut loc pentru prima dată loc în acest mandat. Atributele „sharp, detail-oriented, focused” cu care anturajul, aparatul birocratic, consilierii, secretarii, democrații, presa, inundau spațiul public, ori de câte ori se ridica câte o plăpândă întrebare despre capacitatea cognitivă a președintelui, au dispărut brusc.
În locul lor au apărut întrebări și ipoteze de tot felul, altădată flancate de sfinții fact-checkeri! Au fost îngăduite chiar verdicte! „Biden trebuie să se retragă” au spus-o în cor formatori de opinie și democrați cu notorietate. O coordonare exemplară care a degenerat imediat în isterie.
Panica a invadat, în zilele care au urmat, case, televizoare, radiouri, redacții, birourii, cancelarii și s-a cuibărit în jumătate de țară. Și nu din cauza prestației lui Biden. Vă repet, nu a fost mai slab decât în alte ocazii. Cum nici Trump nu a fost mai bun. Spectacolul urii dintre cei doi ar fi putut să continue, nestingherit, la fel ca până acum. Întreaga mașinărie a administrației Biden ar fi negat fragilitatea mintală evidentă, gruparea Trump ar fi jonglat cu câteva decupaje din dezbatere și campania și-ar fi urmat cursul.
Dar pare că cineva sau ceva a decis că Biden e out! Că acesta este momentul. Că nu mai poate aștepta! Că înca 4 ani cu el nu mai merge. Și că e nevoie de un viraj radical, produs în sensul celor explicate până acum. Ori se retrage, ori pierde. Victoria a fost scoasă din discuție! S-a plantat iremediabil sămânța neîncrederii și a înfrângerii…
Basmul a luat sfârșit, împăratul e gol! „Biden e slab, e vulnerabil, e bătrân, e senil, trebuie să se retragă”. Totuși, tocmai rostirea acestor vorbe la liber și la unison m-a pus pe gânduri. Nu poți să nu faci un pas în spate, pentru o imagine de ansamblu.
Cu o planetă în flăcări, în plin război mondial, cu o lume într-o schimbare dramatică, cu o repoziționare strategică a marilor puteri, cum poți să crezi că totul este întâmplător? Oricât de conspiraționist ar putea să pară această abordare. Și până la urmă, (aproape) totul a început, în istorie (și în cea îndepărtată și în cea recentă), cu o teorie a conspirației, care, în multe dintre cazuri a ajuns realitate. Și nu trebuie să săpăm prea adânc pentru validarea acestei ipoteze.
Putem să ne uităm, pe scurt, la crizele succesive pe care le-am trăit în ultimii ani. Prima oprire, pandemia de Covid! Luni la rândul nu am avut voie să punem la îndoială nimic, până când într-o zi, când ni s-a dat voie. Nu am avut voie să punem la îndoială eficacitatea vaccinului, până într-o zi, când ni s-a dat voie. Nu am avut voie să criticăm măsurile sanitare, până când într-o zi ni s-a dat voie. Mai apoi a venit războiul. Nu am avut voie să punem la îndoială nimic, până când într-o zi, ni s-a dat voie.
Acum a venit momentul-Biden. Nu am avut voie să spunem nimic despre starea de sănătate a președintelui, până într-o zi, când ni s-a dat voie. Când, culmea, ni s-a și arătat cum se face. Într-o zi, liderul Lumii Libere a fost executat public și anulat complet, fix la el acasă, de uriașul aparat de propagandă care l-a susținut neconditioant până în acest moment. Este clar că ceva fundamental urmează! Rămâne să aflăm ce în săptămânile și lunile care vin. Asta dacă nu e chiar o chestiune de zile!
