Împreună cu Timoftei, Vartolomeu şi Onofrei, Sfântul Prooroc Elisei formează sfinţii mărunţi. Sărbătoarea cu dată fixă (14 iunie) în calendarul ortodox este numită în calendarul popular Elisei sau Eliseiul, Aliseiul grâului.
În lumea străbunicilor noștri, Sfinții Mărunți erau considerați străjeri ai verii, deoarece se spunea că acum grâul începe să se coacă.
Sfîntul Prooroc Elisei este considerat o divinitate populară, aceasta „bagă bob” spicului de grâu, îl împârguieşte şi îi grăbeşte coacerea. Cei care îi nesocotesc ziua sunt însă, pedepsiţi cu furtuni şi grindină.
Ciclul sărbătorilor grâului în formare este continuat la Sfântul Elisei sau “Aliseiul graului’, cum mai este cunoscut. Legenda spune că Elisei e servitorul Sfântului Ilie și al lui Dumnezeu. El a fost binecuvântat de Dumnezeu cu harul minunilor pe care le săvârşea cu ajutorul cojocului primit de la Sfântul Ilie, iar vechiul Testament aminteşte faptul că Sfântul a înviat oameni.
Aliseiul grâului reprezintă o tradiție agrară străveche, înrădăcinată adânc în cultura rurală românească. Această practică se referă la obiceiurile și credințele legate de fertilitatea solului și de succesul recoltelor, în special al grâului, care a fost dintotdeauna un aliment de bază al comunității. În tradiția românească, grâul este adesea asociat cu prosperitatea, fertilitatea și binecuvântarea. Aliseiul grâului este ritualul de invocare a protecției divine și a forțelor naturii pentru a asigura recolta bogată și sănătoasă.
Sărbătoarea este respectată de femeile din popor, care nu lucrează în această zi de teamă că Elisei se va supăra și va porni vântul, care va scutura floarea de grâu, iar lanurile nu vor mai rodi, spune Ion Ghinoiu în Obiceiuri populare de peste an.
De teamă că Sfântul Elisei are să-i trăznească, în tradiţia populară românească, în ziua de 14 iunie, oamenii nu munceau. Potrivit legendelor vechi, un om ar fi lucrat în această zi, iar a doua zi a căzut grindina.
Exista credința că Elisei, dacă este nesocotit, are să stârnească vântul chiar în ziua când grâul înfloreşte, scuturându-i floarea şi lăsându-l fără rod. De aceea, această zi era respectată pentru a nu fi recolta compromisă şi pentru rodul câmpului, se făceau rugăciuni pe lângă Sfântul Ilie, să-i apere de trăsnet.
Sfântul Elisei ajuta oamenii împotriva grindinei, ciumei, bolilor, dăunitorilor (urşi şi lupi), contra muşcăturii de şarpe, a orbirii şi pentru ca vitele să nu nască viţeii cu picioarele strâmbi. Stuparii țineau ziua proorocului Elisei pentru sporul și sănătatea albinelor. Unii țineau ziua ca acestea să nu roiască sau, dacă roiau, să prindă roiul cu regina. Se ținea pentru grâu, să nu facă tăciune. Elisei se ținea ca să nu dea mană. Când oamenii lucrau în această zi, credeau că se mănează holdele și viile.
În multe comunități rurale Aliseiul grâului rămâne parte importantă a culturii și identității locale, fiind o legătură vie cu moștenirea strămoșească. Prin perpetuarea acestor tradiții se menține legătura cu rădăcinile și se transmit mai departe valorile legate de muncă, credință și respect pentru natură.
Surse: Ion Ghinoiu-Obiceiuri populare de peste an, Calendarul țăranului român; Tudor Pamfile- Sărbătorile la români
Sursă foto: pixabay
