În mitologia romană Flora, zeiţa fertilităţii, florilor şi a vegetaţiei, aduce pe pământ, an de an, desfătarea primăverii, căci ea patronează întregul ciclul al creșterii.
Odată cu sosirea primăverii, Flora, zeița romană a fertilității, a florilor și a vegetației – simbolul renaşterii naturii – începea să își facă simțită prezența.
Sub protecția ei se afla tot ce creștea din pământ, înflorea sau dădea rod. Zeița Flora proteja grădinile, livezile si câmpiile. Era protectoarea a tuturor lucurilor „care creșteau”.
Legenda spune că zeița Flora poseda o floare care avea darul magic de a lăsa însărcinată orice femeie care o atingea. Zeița Juno a cerut ajutorul zeiței florilor, care i-a incredințat floarea fermecată, iar Juno a dat naștere zeului Marte. De aceea, spune mitul, luna martie a luat numele zeului Marte, perioada in care vegetația renaște iar florile se deschid către cer.
Cultul zeiţei florilor a fost introdus la Roma de regele tribului sabin al Curiaţilor, Titus Tatius, care i-a închinat un templu, apoi i-a dedicat o festivitate numită Floralia (Florifertum, Ludi Florales).
Festivitatea devine populară în rândul cetatenilor Romei antice, și reprezenta un prilej al bucuriei, supremația senzualității și abandonarea extaziată față de riturile primăverii. Templele erau împodobite cu flori, se făceu jertfe, curtezanelor orașului li se permitea participarea și își afișau nuditatea în dansuri erotice provocatoare. Oamenii se îmbrăcau cu haine colorate și se împodobeau cu flori. În timpul sărbătorii Floralia oamenii purtau pe cap cununi de flori, își împodobeau porţile cu ramuri de laur, puneau flori pe mese și la uși. Crengi de fasole, de lupin și alte plante erau aruncate în mijlocul mulțimii ca un simbol al fertilității. Festivitatea, se ținea între 28 aprilie şi 3 mai și simboliza reînnoirea ciclului vieţii. iar străzile erau luminate de felinare si torțe.
Sub protecția zeiței Flora romanii organizau curse de care, iar după aceste întreceri, în cea din urmă zi a festivalului, în ringul circului erau introduse animalele considerate fertile: iepuri, capre sau căprioare, ce erau urmărite într-un ritual de vânătoare. Cei ce prindeau animalele simbolizând fertilitatea erau considerați norocoși, iar belșugul anului în curs urma să se reverse asupra lor.
Se spune că sărbătoarea Floriilor poartă amintirea vechilor festivități romane dedicate zeiței Flora, cea care aducea primăvara și dăruia oamenilor semințele, nectarul și mierea.
Crestinii au preluat această sărbătoare a primaverii, Floralia, însă au adaptat-o ritualurilor creștine legate de Iisus Hristos și Paște, numind-o Florii.
Floriile sunt praznicul împărătesc sărbătorit cu o săptămână înaintea Sfintelor Paşti în toată Biserica Creştină.
