Cartea lui Jim Sciutto de la CNN, publicată în urmă cu câteva zile, produce vâlvă într-o Americă aflată în plină campanie pentru Casa Albă. Corespondent de război, fost oficial guvernamental în Administraţia Obama, actualmente analist pe probleme de securitate, Sciutto identifică astăzi ecouri ale anului 1939. Dar această judecată de valoare trece în plan secund faţă de informaţia (instrumentată electoral acum) despre simpatia lui Trump pentru Hitler.
Nimic nou. Că Trump îl admira pe dictatorul nazist şi obişnuia să-i ţină volumul de discursuri pe noptieră s-a mai spus. Când însă sunt citaţi, în The Return of Great Powers: Russia, China, and the Next World War, generalul în retragere John Kelly, fostul şef de cabinet al preşedintelui Trump şi John Bolton, fostul său consilier pentru Securitate Naţională, lucrurile capătă greutate.
John Kelly i-a relatat lui Sciutto despre cum Donald J. Trump i-a mărturisit: „<Ei bine, dar Hitler a făcut niște lucruri bune>. L-am întrebat: <Ei bine – ce?>. A răspuns: <Ei bine, a reconstruit economia>. Dar ce a făcut el cu acea economie reconstruită? A întors-o împotriva propriului popor și împotriva lumii. I-am spus: <Domnule, nu puteți spune niciodată nimic bun despre tip. Nimic! Comparativ, Mussolini era un tip grozav>”.
Trump admira şi loialitatea ofiţerilor lui Hitler. Kelly a încercat să-i explice preşedintelui că dintre cei „loiali” au fost unii care au încercat să îl asasineze. Chiar de câteva ori. Trump a rămas un entuziast sfertodoct, chiar şi în contextul în care a deţinut – cum singur şi l-a evaluat – cel mai important job din lume.
Atât John Kelly, cât şi Bolton, pun aceste exaltări pe seama faptului că autointitulatului „geniu stabil” îi plac personajele dure, dictatorii şi năzuieşte să le semene. Remarcile admirative făcute în timpul mandatului la adresa lui Putin sau Kim Jong Un sunt binecunoscute. De altfel, purtătoarea de cuvânt al campaniei lui Biden, n-a pierdut ocazia să constate: „Când Donald Trump vorbește ca un dictator, îi laudă pe dictatori și spune că vrea să fie dictator, probabil ar trebui să-l credem”.
Periculoase de-a dreptul devin însă referirile la NATO, În februarie, la un miting din Carolina de Sud, Trump şi-a informat susţinătorii: „Un preşedinte al unei ţări mari s-a ridicat şi a spus: Ei bine, domnule, dacă nu plătim şi suntem atacaţi de Rusia, ne veţi proteja? Nu, nu v-aş proteja. De fapt, i-aş încuraja să vă facă ce vor! Trebuie să vă plătiţi datoriile!”’. Acum câteva zile, la un post britanic de televiziune, a dat-o la întors, declarând că nu a susţinut că n-ar mai garanta apărarea ţărilor din Alianţă împotriva Rusiei, ci că a exersat, pur şi simplu „un mod de a negocia”, ca să umple astfel conturile NATO.
Pe de altă parte, preşedintele Ungariei dezvăluise, după întâlnirea de la Mar-a-Lago (reşedinţa priviată din Florida, unde l-a vizitat pe 8 martie) planul lui Trump pentru încheierea războiului declanşat de Putin în Ucraina: nu va mai transfera nici un cent spre Kiev!
John Bolton, fostul său consilier pe probleme de Securitate Naţională, e absolut sigur că, dacă va obţine al doilea mandat, „geniul stabil” va scoate Statele Unite din NATO.
Pare o glumă proastă, dar Trump este din ce în ce mai aproape de a câştiga alegerile
