Oare ne mai amintim? Fosta coaliţie de guvernare PNL, PSD şi UDMR dorea modificarea Constituţiei, pentru a putea da posibilitatea tinerilor să poată vota de la 16 ani în loc de 18. Propunerea a fost susţinută cu tărie de preşedintele Senatului, Florin Cîţu.
Politologul Cristian Pîrvulescu susţinea că „o astfel de măsură este obligatorie, dar în acelaşi timp este greu de luat în aceste vremuri tulburi pe care le traversăm”… Rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai“, Daniel David, susţine că tinerii de 16 ani sunt suficient de pregătiţi pentru vot. „O parte dintre ei sunt pregătiţi să meargă la vot pentru că aparatul conceptual este similar cu cel al adulţilor. În Europa sunt două curente diferite. Cred că şi la noi trebuie făcut un studiu în acest sens, cu toate că, repet, în general, cognitiv, tinerii sunt pregătiţi pentru vot”, arată Daniel David.
Decanul Facultății de Științe Politice, (încă din fragedă tinerețe expert în economie politică marxistă), de la Universitatea din București, Cristian Preda, este unul dintre cei care a susținut o reformă constituțională pentru reducerea vârstei de vot încă de acum 15 ani. El consideră că acest lucru ar reprezenta „o chestiune de dreptate”, din moment ce în România, tinerii se pot angaja de la vârsta de 16 ani:
„Atunci când legiuitorul a acceptat că o persoană poate lucra de la 16 ani, atunci consideră că aceea e o persoană adultă. Ori dacă tu consideri că ești adult la 16 ani, ești obligat să spui că tot de la această vârstă poți să și votezi.
Marii gânditori publici ai României s-au exprimat. Nu există echivoc. Și atunci? De ce asistăm la acest atac mârșav asupra neo-sexomarxiștilor români? Căci astfel nu se poate explica acțiunea Statului asupra a ceeace se poate înțelege ca ”libertate și asumare a sexului”? Cum a avut Statul îndrăzneala să intre cu picioarele peste dreptul unui tânăr de a-și alege partenerul? Dacă aceștia pot să-și asume un vot, de ce nu ar fi în stare să-și asume un partener de la aceeași vârstă, „deoarece aparatul conceptual este similar cu cel al adulţilor”…
Poliţiştii din București, sub supravegherea unui procuror specializat în investigarea abuzurilor sexuale comise asupra minorilor, au pus în executare un mandat de percheziție domiciliară și un mandat de aducere, în acest caz.
Este un dosar penal în care se fac cercetări privind săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor în formă continuată.
„În fapt, la data de 9 aprilie 2024, Secția 9 Poliție a fost sesizată, de către directorul unei instituții de învățământ, din Sectorul 2, cu privire la faptul că în spațiul public ar fi apărut imagini în care o elevă, în vârstă de 18 ani, ar fi alături de un cadru didactic, în vârstă de 62 de ani.
Așa arată o știre recentă din media românească. O fată care ar fi tot dreptul să voteze, după psihologul de spital american, (așa cum îl alintă dl. Nistorescu), ajuns din greșală rector a ceeace a fost o dată UBB – dl Daniel David, și al celorlalți corifei, iată că n-a avut dreptul să și aleagă partenerul.
Nu am auzit ca bărbatul s-o fi forțat să formeze un cuplu cu el. Este vorba despre un turnător care a văzut undeva fotografii cu cei doi și s-a dus imediat să „raporteze”. Nu s-a vorbit de nici un viol, de nici o agresiune, de nici un șantaj sau ceva din care să fi rezultat că profesorul de 62 de ani a forțat-o pe elevă care azi are 18 ani să facă, sau să nu facă ceva.
Am dedus, pe dată, că avem de a face cu un atac mârșav asupra neomarxismului promovat de aceste minți luminate, dimpreună cu sexomarxiștii de la USR și Reper.
Mă aștept la o reacție dură a echipajului Daniel David, Cristian Preda și Cristian Pîrvulescu. Așa ar fi normal. Fiindcă neomarxismului sexual românesc i se face o cumplită nedreptate. Tinerilor li se ia, pe lângă dreptul de a vota, și pe cel de a-și alege partenerul. O rușine!
„Lolita” poate fi, în extremis un argument al sexomarxiștilor. Lolita, – „acel roman” scris de celebrul scriitor Vladimir Nabokov în engleză și publicat în 1955 la Paris, iar ulterior a fost tradus de autor în rusă și publicat în 1967 la New York. Romanul este renumit atât pentru stilul inovator, cât și pentru subiectul controversat: naratorul cărții și protagonistul ei, Humbert Humbert, devine îndrăgostit-obsedat de o fată de 12 ani, pe nume Dolores Haze.
Humbert Humbert este un profesor de patruzeci de ani care, căutând o gazdă, se îndrăgostește la prima vedere de fata gazdei. Pentru a nu dispărea din viața fetei, este nevoit să se însoare cu mama ei, care în cele din urmă moare, permițându-i lui Humbert Humbert să devină tutorele fetei. Acest statut îi oferă șansa de a o lua pe Lolita într-o excursie cu mașina în jurul Americii. Nu cred că sunt mulți care să nu fi citit sau să nu fi auzit de problematica lansată de acest roman – dragostea unui bărbat în vârstă față de o tânără copilă și tot ce se poate sau nu se poate întâmpla într-o astfel de situație.
Noua revoluţie de eliberare sexuală a omenirii – citez dintr-o amplă analiză publicată de Adevărul – îşi are originile în cel de-al Doilea Congres Internaţional pentru Reformă Sexuală susţinut la Copenhaga în 1928 şi în cadrul Ligii Mondiale pentru Reformă Sexuală (1928-1935), organizaţii care au promovat obiective ca educaţia sexuală, contracepţia, dezincriminarea „sexualităţilor anormale”, precum şi practici eugeniste. Astfel, explicația este aceea că civilizaţia iudeo-creştină este un obstacol major în calea înţelegerii sexualităţii şi a reformării acesteia.
Astfel, din analiza unor intelectuali precum Antonio Gramsci, Wilhelm Reich şi Herbert Marcuse reiese că revoluţia marxistă nu va triumfa la nivel global atâta vreme cât proletariatul va fi „contaminat” de creştinism, de morala şi de relaţiile de familie tradiţionale. Şi cât timp muncitorii şi ţăranii care ar trebui „eliberaţi” vor trăi într-o societate structurată pe principiile eticii iudeo-creştine. Antonio Gramsci scrie în faimoasele „Caiete din închisoare”: „Cât timp muncitorii au suflet creştin, nu vor răspunde apelurilor revoluţionare.” Georg Lukács arată la rândul său: „Distrugerea revoluţionară a societăţii este unica soluţie”.
Treptat, aceste filosofii politice neomarxiste s-au reflectat în schimbările dramatice ale stângii europene şi a liberalismului american, care au căpătat o turnură revoluţionar-culturală, având în centru „drepturile gay”, şi modificarea structurală a sexualităţii, familiei, moralităţii, foarte diferită de marxismul clasic ce avea în centru proletariatul şi drepturile sociale. Gottfried arată că acest nou marxism nu este animat de materialismul istoric, ci de „aversiunea faţă de civilizaţia creştină burgheză”.
Oprimarea tuturor indivizilor de către o civilizaţie iudeo-creştină care reprimă pulsiunile sexuale prin tabu-uri şi legi restrictive. Soluţia este, pur şi simplu, distrugerea acestei civilizaţii iudeo-creştine, revoluţia permanentă, liberalizarea radicală şi abolirea tuturor normelor ce îngrădesc manifestarea instinctelor şi a pulsiunilor sexuale.
Suntem într-o situație de cumpănă. Asta e clar. Statul atentează asupra libertății manifestării libere și consimțite a pulsiunilor și instinctelor sexuale, ale unor tineri, care așa cum spun cei citați mai sus, sunt buni să fie angajați, de la 16 ani, să muncească, dar nu sunt lăsați să iubească! Nu ne mai rămâne decât să ieșim în stradă, printre tinerii colorați în curcubeu, în chiloți, cu tatuaje, purtând pancarte pe care să scrie: „Jos labele de pe sexomarxismul românesc”.
