Numită floarea gândului, panseluța (viola tricolor) și-a căpătat numele din cuvântul francez „pensee” care înseamnă „gând”, în limbajul floral victorian semnificația fiind gândul romantic.
Francezii aveau credința că panseluțele au puterea de a-l face pe cel îndrăgostit să-și întoarcă mereu gândurile către persoana iubită.
Britanicii au preluat de la francezi denumirea ca fiind al doilea nume pe care l-au dat violetelor, flori ce erau considerate în epoca victoriană simbolul iubirii și romantismului, dar și al amintirii sau aducerii aminte.
În Anglia se credea că panseluțele au „darul” de a-i face lipsiți de vlagă pe îndrăgostiți, căci se gândeau tot timpul la persoana iubită, astfel florilor li săa dat numele de love in idleness. Totodată englezii gândeau că dacă o tânără fată primește de la un admirator o panseluță, simbolul acestui gest este „mă gândesc la dragostea noastră interzisă.
Istoria panseluţei începe în secolul al XIX-lea, când fiica unui lord englez a început să cultive şi să colecţioneze toate varietăţile de Viola tricolor. Lady Mary Elizabeth Bennet a început să colecționeze și să cultive toate varietățile de Viola tricolor care erau plantate pe mosia tatalui ei, în Walton-upon-Thames, în Surrey. Sub îndrumarea grădinarului ei, William Richardson a încercat numeroase încrucișări între soiurile existente și a reușit în 1812 să introducă panseluțele pe piața florilor.
Proprietarul unor pepiniere, un cunoscut florist pe numele său Lee, a continuat cultivarea și încrucișarea iar alți cultivatori le-au urmat exemplul, astfel că panseluțele au devenit în scurt timp preferatele iubitorilor de flori.
Lordul James Gambier, cam în aceeași perioadă, avea în grădina sa din Iver panseluțele Viola tricolor, iar cu ajutorul grădinarului său, Thomson, a reusit să le încrucișeze cu Viola lutea, cu flori galbene, și Viola altaica, cu petale mari de un galben deschis, adusă din Rusia. Aceste încrucișări au stat la baza hibridului numit Viola x wittrockiana, nume primit în onoarea unui botanist suedez din secolul al XIX-lea, Veit Brecher Wittrock.
Dacă inițial s-a dorit o suprapunere a petalelor, încântați de această idee, mai mulți cultivatori au făcut cerecetări referitoare la posibila încrucișare a acestori flori speciale, cu pertale având aspect atât de catifelat și de fragil.Specialiștii spun că în anul 1830 s-a obtinut, absolut întâmplător, un soi care în loc să aibă doar dungile înguste pe petale, aveau pete mari de culoare închisă. Acest soi a fost a fost dezvoltat în grădina lui Gambier și prezentat publicului în 1839 sub numele de medora.
Din punct de vedere botanic panseluțele sunt împărțit în mai multe subgrupe: panseluțele de grădină (Viola x wittrockiana) sunt, hibridul foarte complex realizat din cele trei soiuri de violete: Viola tricolor (panseluța sălbatică), Viola altaica și Viola lutea (panseluța de munte).
Ca particularitate față de violetele clasice, panseluțele au cele cinci petale orientate astfel: două superioare, două laterale și una inferioară. Practic, patru sunt orientate în sus și doar una în jos, față de violete unde trei sunt orientate în sus și două în jos.
Panseluțele există în tot felul de culori, bicolore și tricolore, cu alb, galben, auriu, oranj, violet, purpuriu, roșu și negru (un violet foarte închis, de fapt).
Din punct de vedere horticol, povestea panseluței a început în secolul al XIX-lea, când în 1833 existau deja peste 400 de varietăți de panseluțe în pepinierele celor care, cu puțin timp în urmă, Viola tricolor, era considerată o buruiană.
Surse: foliagefriend.com, vieneland.ro, wikipedia.
Sursă foto: pixabay
