Numită popular Prier, Florar sau Traista-n băț, cea mai capriciosă lună din an, Aprilie, este luna mugurilor și a florilor.
Legenda spune că a chemat odată Mart pe Prier la banchet. Se duse Prier și se sfătui cu Mai, ce să facă, să se ducă, or să nu se ducă? „Du-te, zise Mai, dar el e șugubăț, râde de oameni; tu când te-i duce, să iai cu tine sania, și căruța, și-o luntre, că altfel n-o să ieși bine.” Se duce Prier. Îl vede Mart și-l întreabă: „Da ce aduci atâtea halaturi, frate?” „Apăi dă, la gospodăria omului sunt bune de toate.” Stă el o zi, stă două, stă trei. Încearcă Mart cu omăt și viscol – lui Prier nici că-i pasă, că el are sanie. Văzând asta, dă Mart o ploaie și se face glod. Lui Prier nici că-i pasă că el are căruță. Rupe Mart podurile, curg puhoaiele, Prier merge cu luntrea. Vede Mart că nu-i poate face nimică. Îl cheamă și-l întreabă să-i spuie cine l-a învățat să vie așa. Prier n-are ce lucra și-i spune că Mai. „Ei, las, dar, că-i voi ținea și lui vreo două brumi, ca să veștejesc florile cele falnice, de care-l fălesc pe dânsul toți”. Și de atuncea în Mai totdeauna sunt brumi, că Mart i le dă, de ciudă. (Pavel Băjescu, Iordănești)
O altă legendă spune că Solomon a făcut ca luna aprilie să fie jumatate caldă şi jumătate friguroasă, jumătatea caldă pentru a-i sprijini pe agricultori să-şi continue semănăturile de primăvară și să pornească rodul pomilor. Zic bătrânii că dacă zilele Babelor țin mai mult de douăsprezece zile, acestea se numesc zile împrumutate, căci trec în luna lui Prier și sunt zile păguboase pentru pomii înfloriți şi pentru lucrările de primăvară. În spiritualitatea populară se și spune că „Prier priește, dar și jupuiește!”
Luna Aprilie a primit denumirea de la latinescul aperio, aperire, care înseamnă „a deschide”, căci acum se deschid mugurii plantelor și este momentul când natura renaște cu adevărat.
Totuși, legenda spune că ar fi primit numele de la zeița frumuseții, Afrodita.
În popor, luna este denumită Prier, lună prielnică, Florar și Traista-n băț, denumire pentru vântul uscat, căci vremea poate fi destul de schimbătoare și capricioasă, când cald, când secetoasă și friguroasă.
Denumirea populară Prier vine de la verbul „a prii”. Este timpul prielnic pentru semănături şi lucrări în gospodărie. Continuă semănăturile de primăvară, se închid ţarinele pentru păşunat, se formează turmele, se tund oile înainte de a urca la munte, se construiesc sau se repară stânele, țarcurile şi saivanele pentru animale, se curăţă fâneţele, se plantează pomi.
Animalele mici care hibernează, de obicei, ies din vizuinile lor în aprilie. Păsările zboară înapoi spre nord și se stabilesc pentru a-și avea familii. Albinele și fluturii încep să adune nectar de la primele flori din aprilie.
Aprilie este luna în care se prevestește vremea de peste an. Din bătrâni de spune că dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci va fi vreme rece în luna mai, chiar cu posibile înghețuri, iar vara va fi furtunoasă. Dacă, dimpotrivă, de prier va fi vreme rece și posomorâtă, atunci în luna Mai va fi vreme frumoasă și călduroasă. Dacă tună și fulgeră, nu vor exista motive să ne temem de ger, iar negura de la răsărit, din luna aprilie, este semn bun pentru anul în curs. În credinţa populară se spune că dacă toate gândurile noastre vor fi exprimate cu sufletul curat, se vor împlini după noaptea Învierii.
surse: Simion Florea Marian–Sărbătorile la români, Ion Ghinoiu–Calendarul țăranului român/ Obiceiuri populare de peste an, Gh. F.Ciaușanu–Superstițiile poporului român, Elena Niculiță-Voronca–Datinile și credințele poporului român.
