Laleaua roșie semnifică iubirea, eleganța și noblețea. Îngemănare între credință și iubire, este floarea ce reprezintă frumusețea interioară și exterioară.
Pentru că înflorește doar primăvara, laleaua este cunoscută ca o floare mândră, care reprezintă simbolul frumuseții și expresia strălucirii perfecte. În funcție de culoare, fiecare lalea exprimă o emoție aparte și are semnificații diferite.
Se spune că pe vremea perșilor trăia un vestit tânăr muralist, artist talentat, pe nume Ferhat. Tânărului i se poruncește să împodobească și să infrumusețeze palatul pe care Sultana Mehmene Banu poruncise să-i fie ridicat surorii ei, Shirin. În timp ce decorează pereții palatului, Ferhat se îndrăgostește de Shirin, și între ei se înfiripă dragostea. Ferhat cere sultanei mâna lui Shirin, însă Mehmene Banu, pentru că îl iubește în secret, nu poate îndura și nu accepă dragostea care se înfiripă între sora ei și Ferhat. Astfel, îi pune tânărului o condiție: acesta trebuie să sape în stâncă șanțuri pentru a aduce apa în oraș tocmai de la Muntele Elma.
Aninat de dragostea puternică, tânărul se ambiționează, însă când mai avea puțin până să-și ducă sarcina la bun sfârșit, Mehmene Banu o trimite pe bătrâna sa doică să-i ducă lui Ferhat tragica veste că Shirin nu mai este în viață. Ferhat începe să plângă cu lacrimi de sânge, plânge pretutindeni și fiecare picătură pe care o varsă pentru iubirea sa, se transformă într-o lalea roșie, de culoarea sângelui.
O altă variantă a mitului spune că de durere, Ferhat își aruncă târnăcopul în aer, iar în cădere acesta îl accidenteză și tânărul moare într-un mod tragic iar Shirin, la aflarea veștii, aleargă spre locul în care cel pe care îl iubea își găsise sfârșitul și de durere se aruncă de la înălțime, pe stânci. Cel doi îndrăgostiți sunt înmormântați împreună, aproape de locul în care și-au găsit amândoi sfârșitul.
Din acest mit s-a născut credința că laleaua roșie reprezintă simbolul iubirii și afecțiunii, iar roșul devine culoarea pasiunii și a dragostei veșnice. Laleaua roșie este asociată direct cu iubirea pasională și este reflectarea expresiei „te iubesc”.
Legenda lui Ferhat și a lui Shirin este una dintre celebrele mituri ale folclorului turcesc și se spune că explică totodată și existența șanțurilor săpate în stâncă din Amasya, șanțuri care pot fi vizitate de turiștii care vizitează orașul.
De asemenea, se mai spune că centrul lalelei reprezintă inima celui ce o oferă și că fiind negru, catifelat și întunecat, simbolizează caldura, pasiunea și iubirea pe care o poartă în suflet cel îndrăgostit.
Alte istorisiri ne spun că în secolul XVI, sultanul Persiei îi dăruia alesei lalele de un rosu aprins, simbolizând flacara neostoită a iubirii sale. Micile pete negre din interiorul florilor arată că inima sultanului era transformată în cărbuni, sultanul fiind mistuit de focul iubirii sale. În urma acestei legende, în epoca victoriană lalelele încep să fie considerate simbol al dragostei.
