Crăciunul, sărbătoarea Nașterii Domnului, sărbătoarea bucuriei și a darurilor, continuă să ne poarte pe toți în vremea când eram copii. Mai sunt exact 33 de zile până la cea mai frumoasă sărbătoare a anului și canal33.ro îți promite că-ți va dezvălui, în fiecare de zi până la Crăciun, câte o mică „minune”, care să te ajute să intri mai ușor în magia sărbătorilor de altădată.
Afară, undeva departe, se aude cântul ce ne înalță pe portativul semnificației Crăciunului, „O, ce veste minunată!”, “O, brad frumos!”.
Din casă în casă, cete de prichindei duc de veste cu voci cristaline, „Am plecat să colindăm”. De undeva de pe deal tinerii îmbie gazdele: „Deschide ușa, creștine”.
Ne învăluie amintirile copilăriei, emoția primelor scrisori trimise Moșului. Parcă mai ieri scriam stângaci, pătam scrisoarea cu cerneală, stâlceam o literă.
Suntem cuprinși de febra cumpărăturilor pentru cei dragi, căutăm, alergăm și alegem cadoul care trebuie să fie cel mai frumos.
În goana după cadouri, zâmbim unor gânduri știute doar de noi.
Ne amintim primele daruri, poate unii dintre noi le mai păstrăm într-o cutie veche, pe care uneori o deschidem cu dor.
Ne năpădesc amintirile iernilor de demult, mirosul de ger, contrastul între zăpada albă și „cetina tot verde”, cum zice poetul popular, mireasma de brad și rășină.
Ne speria fragilitatea globulețelor cu care împodobeam bradul, le prindeam ușor cu vârful degetelor, țineam palma căuș, dedesubt, de teamă să nu le spargem, dar la final aveam certitudinea că bradul nostru este cel mai frumos pom de Crăciun.
Dorința de a fi mai buni, sărbătoarea bunătății și bucuria de a dărui sunt lucruri pe care le învățăm încă din copilarie, sunt stări pe care le deprindem în preajma celor dragi, le învățăm de la părinți, le ascultăm în poveștile depănate de bunici.
Așa cum le-am primit de la cei dragi, le transmitem copiilor și nepoților, tradiția, moștenirea trebuie să meargă mai departe.
Pentru cei mai mulți dintre noi „acasă” va fi întotdeauna casa părintească. Și ne simțim binecuvântați în acest colț de rai în care ne revedem și regăsim cu drag părinții.
De acasă ne tragem rădăcinile și seva, acolo am adunat șiraguri de trăiri, de vise și speranțe.
Din împletirile lor, fiecare am devenit NOI.
Și de fiecare dată căutăm, scormonim avid în odăi și-n suflet odoare sfinte cu amintiri și parfumuri de demult…
E vremea poveștilor spuse la gura sobei.
Vom începe să depănăm împreună povestea bradului de Crăciun, să aflăm cum au apărut primele globulețe.
O să rememorăm tradiții care se păstrează cu sfințenie pe cuprinsul țării sau care este rânduiala bucatelor de Crăciun.
Se mai trimit si astăzi felicitări în perioada sărbătorilor de iarnă? Dar care este taina lor și cum au apărut?
Mai știți cum au ajuns clopoțeii să devină simbol al Crăciunului, să fie asociați cu sărbătoarea nașterii Domnului?
Simboluri ale Crăciunului care sunt așezate în brad și în povești și care ne înalță privirea spre steaua din vârf, călăuză si speranță.
Și cu fiecare sărbătoare a Nașterii Domnului amintirile copilăriei și magia de atunci se transformă în nestemate.
Minunea despre care vom discuta astăzi e legată de nașterea unui copil, a unui prunc minunat, cel care urma să schimbe totul o dată cu venirea sa pe lume. Cu sute de ani înainte ca acest lucru să se întâmple, profeții Vechiului Testament au văzut cum se va schimba istoria, cum o minune e pe cale să se împlinească. Profetul Isaia are probabil cea mai cunoscută profeție pe acest subiect: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, fecioara va lua în pântece și va naște un fiu și vor chema numele lui Emanuel!”.
Aceasta e prima minune: nicicând până atunci, acum mai bine de două mii de ani, și niciodată după, nu s-a mai auzit ca o femeie să fie însărcinată într-un mod de neexplicat! Iar cei cărora le lipsește credința, nu vor putea înțelege vreodată. De fapt, minunea aceasta a pruncului minunat e cea care a schimbat și care continuă să schimbe omenirea!
